| = * | ionelia cristea [11.Oct.09 10:10] |
| Poate ca ar trebui sa scoti imagini gen:"încăperea mea respiră poezie","lumină obscură.","griji lumești - prostești","umbra sufletului meu","am stare de nestare". Cred ca strofa a doua ar trebui reformulata, scurtata pentru a deveni mai puternica. Ultimul vers trebuie reformulat sau scos, la fel ca si titlul fiindca dau o nota de superficialitate ca sa nu zic de patetism poetic. In rest ideea poemului mi-a placut. | |
| = da | Carmen-Manuela Macelaru [11.Oct.09 14:36] |
| prima strofă face trimitere la inchistare, la propria piele, propriul cocon în care stăm și nu ne vede nimeni, aici poți face ce vrei, nimeni nu trebuie să fie de acord cu tine. strofa a 2-a debutează și ea la fel de calm, păstrează tonul discret, versul cu Dumnezeu este foarte reușit,de fapt ideea în sine spune mult. strofa a 3-a merită revizuită pentru un poem de nota 10. mcm | |
| = m-ați presimțit. mulțumiri | Ștefania Pușcalãu [11.Oct.09 22:39] |
| Parcă m-ați presimțit așteptându-vă cu o astfel de trecere prin versurile mele. Mă onorați și mă bucurați deopotrivă. Poezia de față e încă pe hârtie, pe masa de lucru. Am notat:) | |
| = ... | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| "iubirea cu barbatul de treizeci de ani" suna aaaa.. cum sa zic, a anii pe care Jade din Clona ii traieste despartita & plina de lacrimi abundente cu gandul la Lucas. expresia "respira poezie" nu cred ca se potriveste atmosferei pe care ai creat-o in prima strofa. in strofa 2 te cam balbai, adica devii prea rutinal de sentimentala. in schimb strofa 3 e chiar misto daca scoti umbra aia a sufletului tau care iti transforma textul intr-o adevarata batista plina de lacrimi. probabil fara sa vrei in final ai fost un pic 'minimalista' ( desi poate e cam mult spus ), dar suna foarte bine, se balanseaza binisor cu restul srierii. | |
| = "suna aaaa.. cum sa zic" cand nu stii ce sa zici, mai bine taci:) | Ștefania Pușcalãu [19.Oct.09 21:27] |
| Claudiu, eu la telenovelă am vrut să-mi încadrez scrierea dar... na că nu s –a putut!:) | |
| = Universul din inima unei femei, freamăta mereu! | Simina Silvia Șcladan [25.Oct.09 13:05] |
| Un poem din care se revarsă parcă toate frământările interioare ale tinerei generații de femei. "Pe lângă ce sunt, am o viață secretă cu visele mele, cu subconștientul meu acolo unde sunt izolată de voi toți, și unde nu mă pot minți." Mulțumesc Ștefania că ne redai frânturi din aceste trăiri! | |
| = frământările astea interioare | Ștefania Pușcalãu [25.Oct.09 19:04] |
| Simina, frământările astea interioare nu sunt numai ale tinerei generații, pe toți ne macină, doar că nu toți le putem spune/scrie. Eu am încercat, și m-am eliberat de ele. Am convingerea că mi-ar fi fost mai greu fără poemul ăsta:) Nu neapărat că am alungat multă tristețe, dar am găsit o rază de lumină. | |