| = considerație | Danut Gradinaru [25.Oct.09 00:17] |
| Frumoasă prezentare și interesant argument și cu acestă ocazie vreau să felicit prezentatorul, care reușește cu o deosebită îndemânare să te introducă în imaginea poetului, în mijlocul imaginilor, în intensitate, în profunzimea lor. Am citit de mai multe ori despre acest subiect, dar din păcate nu am reușit încă să citesc cartea și nu știu când voi avea ocazia; sunt aici undeva izolat, departe de prieteni, de aceea cu prima ocazie, o voi face negreșit. Dar să ne întoarcem la prezentator care de această dată parcă m-a vrăjit de tot ( introducându-mă și pe mine în livadă ) trezindu-mi un și mai mare interes de a o citii. Felicitări prezentatorului și nu în ultimul rând autorului! | |
| = Ridic pălăria | Călin Sămărghițan [24.Oct.09 22:46] |
| Domnule Paul Gorban mă înclin în fața unei priviri atât de atente, dar mai ales în fața pătrunderii sensurilor ultime ale celor încercate de mine. Analiza domniei voastre este măgulitoare, iar bucuria mea este cea a tărâmului străin care-și contemplă descoperitorul. Sunteți un exeget care mă onorează dincolo de orice cuvinte. Aveți dreptate în privința "hărții", a fost un risc asumat ce violentează "regulile" de citire a poeziei. Confirm totodată ceea ce ați remarcat, că în ultimul timp am fost și sunt în continuare mult mai "vrăjit" de proză decât de poezie. Faptul că ați observat acest lucru mă face să înțeleg că v-ați apropiat empatic atât de mult de scriitura mea încât încerc un sentiment de vulnerabilitate, astfel că voi profita din plin de acea "distanță" pe care mi-o acordați. M-am recunoscut în cele aduse în discuție, de parcă m-aș fi descoperit într-o carte neașteptată brusc deschisă în față. Ați pătruns sensurile frizate ale scriiturii cu o acuratețe intimidantă pentru mine. Acel "duet" al epicului cu liricul pe care l-ați remarcat, mi-l asum ca experiment, iar dacă l-ați apreciat pozitiv îl văd ca pe o împlinire. Dacă spuneți "noi paradigme" aceasta nu poate decât să mă bucure. Îmi salvați multe dintre titluri, redați fragmente care înseamnă foarte mult pentru mine, mai ales în cazul poeziei "Despre om". Nu mă așteptam ca "Cele o mie de lucruri" să-mi spună și să-mi trezească interior atât de mult, până și acum, la atât timp de la scriere. Vă mulțumesc pentru atenția domniei voastre, fiind convins că nu va exista niciodată vreo măsură a onoarei pe care mi-ați făcut-o. Încerc să evit piersicile de import, așa că zâmbesc spunându-vă că mă simt dator cu (cel puțin) un coș cu piersici de livadă. | |
| = asta | victor pelivanov [25.Oct.09 01:56] |
| Aș vrea să nu mă mai doară. / Mă voi așterne să scriu / cele o mie de lucruri / despre tine, / apoi voi trage ușor pământul / deasupra mea / și mă voi odihni. // Legendele vor vorbi până târziu / despre străinul stins / de apele liniștii tale; voi cauta acest volum | |
| = Cartea | Călin Sămărghițan [26.Oct.09 08:01] |
| Onorat. Cartea nu se găsește decât la autor. Cei care o doresc mă pot contacta la adresa din profil și le va fi transmisă prin poștă ori porumbei călători. Mulțumesc dl Paul, scuze pentru intervenție. | |