Comentariile membrilor:

=  San Juan Hill	Boris Saveliy [19.Nov.09 15:18]
Îmi lasă impresia unui multitouchscreen; apăs pe un buton, se deschide o fereastră, de la ea, alte două și tot așa, sau a unei mașini plină de apă ce merge cu o viteză incredibilă și picături se risipesc prin aer, fragmentându-l. Totuși, un lucru pare cert - ești mai sensibilă decât oamenii care scriu în general despre dragoste/ sentiment absolut, senzații extraterestre, plm. și vorbesc în cel mai realist mod posibil, căci nu sensibil trebuie să fii să vezi lucrurile așa cum sunt, ci realist, cât mai cu putință(știu: am spus un truism idiot). În același timp, apare și un teribil simț de dezolare, dar nu și resemnare. e luptă, e zvâc, wtf. Ești un fel de lupta de la San Juan Hill: înfrângere, victorie? nu mai contează, important e că le iei în piept și reușești să le ții pe toate. și să ies din partea expresivă a textului, riști cam mult prin inserturile ușor sentențioase, pendulezi pe muchia prăpastiei. adică ai construcții care se antrenează cam mult în a da verdicte, a filosofa. mergi pe partea asta cu relatatul, găsește-ți tot felul de storyuri(corespondenți) pentru a exprima o stare, o senzație, deși observ că aia faci, dar nu în totalitate. însă deocamdată, e ok, chiar f.
=  un pic socat	Adam Rares-Andrei [19.Nov.09 15:58]
poate ti se va parea putin exagerat sau macar deplasat, dar in timp ce citeam poezia aveam impresia ca citeam de la mine ceva.. imi ziceam: bai, mi-a luat cineva vreo poezie? stiu ca nu e atat de exacta treaba. imi placi mult. un text modern in dulcele stil claic ca sa spun asa.
=  I'm holding on a rope got me 10 feet off the ground	alice drogoreanu [20.Nov.09 11:11]
am un stomac nervos boris și un cap extrem de crunt iar în momentul ăsta din ț motive stomacul meu e mai nervos ca niciodată chestia aia cu sensibilitatea ar putea rupe inima oricui sau ar înmuia-o măcar pe jumătate; ăștia doi ți-ar spune că sunt sensibilă ca un topor în 99, 9% din situații știu ce fac mișto e c-ai marcat asta știu că mă risc cu inserturile & stuff așa cum dacă îmi trec degetele peste muchia unui pahar risc să mă tai pentru realist vorbind e posibil să fie ciobit - de cele mai multe ori chiar și este și believe me ori nu văd asta ori nu contează btw mișto nume am un feeling pt boriși serghei și alde mișa același feeling pe care-l am pentru cicatrici semne și fisuri pentru oamenii cu nice to meet u adam> pfoaii
=  ***	Antrei Kranich [20.Nov.09 11:16]
poemul tau merge citit pe muzica din coloana sonora din "requiem for a dream", eventual asortat cu cateva dintre imaginile halucinante de acolo. nu e o coborare, e o cadere in prapastie, cu o voluptate uriasa, o placere a distrugerii totului din jur, senzatii care numai pe muchie de prapastie, cand fiecare devine un echilibrist, se nasc. A
=  a	alice drogoreanu [20.Nov.09 11:22]
pune-ți în căști heat miser - massive attack și vorbim în 10 min vrei? mă duc să-mi iau țigări
=  n-am	Antrei Kranich [20.Nov.09 11:25]
driverul de sunet instalat la serviciu, asa ca o sa aman pt deseara recomandarea ta. cred ca inclusiv discutia, pt ca in maxim juma de ora ma asteapta o sedinta interminabila. A
=  Soarele meu e-n partea jos a perdelelor	Boris Saveliy [20.Nov.09 12:59]
Aksinya a mai rămas să mai fumeze o țigară; aseară, Boris ți-a citit toate textele. Inima îi bătea puternic, avea niște viziuni ciudate, fumul Aksinyei trecea pe lângă el fără valuri, nemișcat și neted. Luna care se înălțase pe cer ridica norii în jurul blocurilor dimprejur, ceața își recăpăta energia. Boris citea în continuare, transpira lăsând sub braț pete mari și rotunde pe țesătura cămășii. După ce el te-a citit, a ieșit în noapte să facă poze. Aksinya îl privea de la geam, l-a privit până a devenit o dungă cu o umbră oblică, apoi a dispărut printre blocuri și copaci; din când în când, lumini puternice alungau păsările. Aksinya auzea și se temea
=  în partea de jos	Boris Saveliy [20.Nov.09 13:50]
Boris greșise
=  si inca ce pfoai	Adam Rares-Andrei [20.Nov.09 16:33]
sper ca nu te-a deranjat..
=  alice dogoreanu	Nache Mamier Angela [20.Nov.09 17:03]
as zice :am în stomac o zi de luni/nervoasa ... "rascracindu-se" e urât poem inovator ,curajos,enigmatic o poezie stranie "pe viata si pe moarte" ,un puzzle de senzatii care ne explodeaza en plein visage ,un poem energetic ,substantial si original poate ar trebui concentrat pe alocuri ,pentru a-i mentine acest ton instinctiv si incisiv alice este o poeta cu suflet si cu SUFLU !
=  damage	alice drogoreanu [22.Nov.09 14:10]
întâi am spălat cada, de multe ori , pentru fiecare baie pe care n-am făcut-o acasă. apoi am spălat rufele. mă gândeam la toate căzile pe care le-am umplut pe jumătate cu apă fierbinte și-n momentul ăla le-am văzut ordonate într-un album - jurnalul căzilor mele triste - în ultima apa s-a răcit degeaba. aș fi făcut 100 de lucruri odată și tocmai de asta am lăsat buretele pe marginea chiuvetei și mi-am aprins o țigare. fumez mult. mi se părea amar, ca o nucă, deși-mi plac nucile - mă pătează pe mâini. era liniște deși aici nu e liniște niciodată. nici măcar noaptea. mă uitam la mâinile mele. azi nu m-am atins de aparat. nici ieri. deși a fost soare. aksinya mi se pare un dalmațian - dacă n-ar fuma, boris. dalmațienii au ceva trist. izolat.
=  from alice drogoreanu	alice drogoreanu [22.Nov.09 14:14]
to mme mamier nu ziua de luni e nervoasă ci modul în care o am , e nervos
=  vreau cu poză, dacă se poate!	Adrian Firica [22.Nov.09 15:55]
inițial văzusem un fel de ținut dalmațian (vezi o referință anterioară despre câinii cu același nume!), o Ilirie scoasă din minți, un parc național mai ceva decât Yellowstone (în rezervația asta n-ai voie să-ți satisfaci “nevoile naturale” decât la pachet – pachet livrat de paznici!, eventual să-ți faci nevoile pe tine... sau, cine mai știe?!... fiindcă aici poți să fii pedepsit și dacă ești deja pe lumea cealaltă, cu nevoile tale, și cu tine cu tot!). așadar: 1. îmi zboară prin cap imaginea unei mașini de tocat; 2. tu ești aia!; 3. răsucești de zor "la" și "din" tine înseți; 4. cu ambele mâini.
=  chiar daca ai putea sa tai cam jumate din ea	Xiang Mateescu [22.Nov.09 17:56]
O serie de... sudalme, as zice. O ploaie de lovituri (usoare) pe care ni le intorci. Mi-o inchipui citita pe FF in acelasi peisaj crunt si acvatic... Spui "mă uit pe geam și dumnezeu știe / la ce mă gândesc. la nimic - îți spun eu / e noiembrie" si eu vin si-ti zic "Noiembrie, o vaca despicata migalos / cu un cutter pe / burta. Pana la os: noiembrie, da! Hip / hip ura! da-v-as la toti / barabula. Sau, daca vreti, poate / altceva". Sau altfel, pentru ca nu conteaza: azi am baut un pic! Rar o fac... Poezia ta imi place nu din cauza asta, ci de altceva, de altceva... Salut! ~ Xiang ~
=  interesant	Nicolae Popovici [25.Nov.09 23:11]
un poem în care la început parcă se rupe ceva în fiecare vers. adică fractură peste fractură. și pînă la urmă ia viteză. sfârșit neinspirat. toată lumea moare la sfârșit. îi lipsesc multe poeziei ăsteia. însă are "ceva"...
=  cu ambele mâini	alice drogoreanu [03.Dec.09 13:07]
adrian ți-aș spune că abia ieri era o ilirie scoasă din minți (care btw mi se pare f mișto ca imagine f tormented) asta în contrast cu un gust incredibil de august pe sfârșite un pic dulce un pic dureros un pic frig
=  la sfârșit	alice drogoreanu [03.Dec.09 13:15]
xiang how sweet - îmi placi nu din cauza asta, ci de altceva, de altceva nicolae - ce anume? chiar mă interesează mai ales că nu știu cum ai putut spune că e un sfârșit neinspirat că e respirat toată ziua și mai ales, nimeni nu moare la sfârșit asta pentru că îmi pare că aici iei moartea stricto senso