| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [29.Dec.09 10:53] |
| Este atât de adevărat că oamenii, până nu strică totul mai întâi, nu realizează ce pierd, de fapt. Un poet însă (și vorbesc de unul adevărat, așa ca van Munteeanoven) deține puternicul scut de apărare: cuvântul pe care nimeni nu i-l poate strivi, indiferent de unealta aleasă, în fond, el este cuptorul de poezie, de literatură. Sunt foarte de acord cu faptul că: “rănile călesc trupul cum neîmplinirile întăresc sufletul” după cum sunt din ce în ce mai convinsă că cei care nu au “gustat” vreodată un astfel de sentiment nu vor putea scrie niciodată un vers! Fericirea arată doar așa cum înțelegem fericirea, nu are o definiție. Exemplele tale au profunzimea lor și se pot continua la nesfârșit. Tot ce se întâmplă rău în viață nu face decât să ne călească și, atunci, să ni se pară ușor de trecut peste, deci, să vedem partea pozitivă a lucrurilor și că, de fapt, asta înseamnă fericire. Chipul nefericirii l-ai evidențiat foarte bine, zic eu, aici: “chipul nefericirii e ca o bancnotă … înainte o țară dată cu motorină; câteva milioane de suflete și al tău a fost furat.”; este acel chip pe care ți-l dă libertatea absolută și, mai ales, când habar nu ai ce poți și ce trebuie să faci cu ea. Final pilduitor: “abia atunci descoperi dacă dumnezeu te iubește ce crezi tu despre el oricum nu contează important este ce crezi despre tine” Vasile Munteanu, poet ce “aplică didactica sinelui său”! Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [29.Dec.09 23:06] |
| mulțumesc, Ottilia, pentru preumblarea printre cuvinte; reiau unul dintre citatele mele favorite: "important nu este ce s-a făcut cu un om, ci ceea ce face el cu ceea ce s-a făcut din el". | |
| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [30.Dec.09 09:03] |
| Da, pentru că știu despre ce este vorba, îți spun că acest conținut uman contează. Restul nu poate fi decât trecător, tocmai datorită acelei lipse de valoare. Pentru cititor, poetul este important atunci când are ceva de spus și, mai ales, o face cu "ceea ce s-a făcut din el"! Cu apreciere, Ottilia Ardeleanu | |