| = teodor dume -marmura | Nache Mamier Angela [30.Dec.09 19:19] |
| un text pudic,narativ si biografic,dar tema mortii si a pierderii ireversibile sunt adesea bine ilustrate în versurile dvs. e un filon care se continua ,se cere investigat ,pentru a elibera un ocean de dragoste,de amintiri ,de nostalgii care va locuiesc si va bântuiesc cuvintele exorcizeaza durerea ,devin monuente ale memoriei,lumânari în marmura alba si grea un asemenea poem se scrie cu rarunchii si cum nici eu nu-i mai am pe ai mei am vibrat ca si cum poemul dvs ma rascolea pâna în propriile mele agonii nestinse | |
| = Teodor Dume | Ottilia Ardeleanu [30.Dec.09 20:46] |
| "și e decembrie am devenit un obiect fragil realitatea mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic nici nu vorbesc despre tata mă las în mine și aștept e decembrie" Aceste temeri închise între anotimpuri: fragilitatea, suferința, tăcerea, așteptarea - iată ce dau acțiune și sens întregului poem! Cu urări de An Nou cu bucurii, Ottilia Ardeleanu | |
| = re*nache mamier angela... | Teodor Dume [30.Dec.09 21:09] |
| angela, da, e un filon pe care încerc să-l explorez și nu știu în ce măsură reușesc. dar știu că despre acest subiect se va vorbi încă sute de ani mulțumesc pentru aprecieri și pentru trecerile tale sincere. la mulți ani! același, teodor dume, | |
| = cum să explicăm... | Maria-Gabriela Dobrescu [31.Dec.09 02:12] |
| teo, "nici nu știu dacă totul e adevăr sau minciună" este incertitudinea cu care suntem nevoiți să trăim permanent din moment ce "anotimpurile se repetă". e decembrie și poate că, da, e vremea amintirilor, a nostalgiilor. cele bune îți doresc în noul an și să ne citim cu drag. cu prietenie, maria | |
| = imi cer scuze daca sunt deplasata cu jocul meu in fata unei drame de nedepasit | Iakab Cornelia Claudia [31.Dec.09 02:23] |
| nimeni nu moare, nici adoarme, noi adormim cand nu-i mai vedem si ei asa aluneca in visul nostru tot mai la fund, e aici un ceva ciudat, sunt sigura ca e ceva. uite de ex. cum ma straduiesc eu sa scot la suprafata ceva pentru care eu dorm, adica nu mai inteleg. dar nu raman stafii. omul a fost masca pentru un ceva, care poate s-a simtit constrans de rol, dar nu a putut sa obtina libertate in scenariu. unii nu lupta pt libertate in scenariu. asa zicea dmitri. cu andrusha.ei sunt prietenii mei, impreuna descoperim misterul si promit ca ti-l aducem pe tata inapoi, numai sa nu fie egoist si sa te iubeasca mai mult pe tine ca esti fiul sau decat pe noi ca l-am ajutat. | |
| = re* ottilia ardeleanu... | Teodor Dume [31.Dec.09 09:57] |
| ottilia, iarăși ai punctat în esență. acest lucru mă bucură. fragmentul acela citat de tine e de esență. am adus puține modificări, de redare evident și nu de a schimba starea și mesajul. poate că acel *am devenit un obiect fragil* este o îmbrăcare prea nepotrivită , puțin dură, pentru a reda fragilitatea,așa că, la sugestia domnulul dan radu, pentru care îi mulțumesc și aici, am modificat. sună așa. *am glezne de sticlă realitatea mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic nici nu vorbesc despre tata mă las în mine și aștept e decembrie* și totuși, cum ți se pare? mulțumesc pentru tot. te mai aștept La mulți ani! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = re' maria -gabriela dobrescu... | Teodor Dume [31.Dec.09 13:53] |
| maria, cred că viața e o minciună. mulțumesc pentru semnul de sfârșit de an. fie ca noul an să-ți aducă multe bucurii și împliniri la mulți ani! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = mulțumiri, iakab cornelia claudia... | Teodor Dume [31.Dec.09 14:25] |
| cornelia, îmi plac comentariile tale și evident modul în care pătrunzi în cuvânt. ești un oaspete așteptat. noul an să-ți aducă numai bucurii și multe împliniri La mulți ani! multă stimă, teodor dume, | |