Comentariile membrilor:

 =  George Asztalos
Ottilia Ardeleanu
[05.Feb.10 21:17]
George, ești neîntrecut în poezii care au ca personaj principal hilarul.
Acest poem cu străzi de "amintiri pline de aur" este plin, în același timp, și de ironie. Limbajul folosit îți aparține, deja.
Finalul este "bestial": "în ultima clipă de mă întreabă popa o să îi spun c-am uitat și să mor"

Ottilia Ardeleanu

 =  "mai bine uit și nici de naiba nu mi-e dor"
Alexandru Gheție
[06.Feb.10 02:50]
"anatomia melancoliei" este un poem care se citește într-o răsuflare, ritm alert, grav, ironic, un limbaj...să-i spun personalizat, care poartă amprenta autorului. Amintirea, de fapt amintirile - "bestiile astea triumfante/care te termină rapid" nu sunt altceva decât pântecul melancoliei, tristeților de tot soiul. Se apelează aici la uitare, dar o uitare care să-și depășească granițele ("în ultima clipă de mă întreabă popa/o să îi spun c-am uitat și să mor"), se dorește astfel o lepădare de tot ceea ce poate atrage atenția de la firescul curs al vieții - "păi cine aia mamii lor te pune să le visezi?/să-ți faci sînge rău de mort de viu/sau și mai rău să te mîngîi singur/autosatisfăcut de imaginea lor?" Mai citesc.
numai bine,
alex

 =  Dragilor
George Asztalos
[06.Feb.10 09:28]
Ottilia și Alex mă bucur mai ales cînd văd și sunt văzut de aproape fiindcă depărtări și amiNtirile lor înghit toți pe nerăsuflate și degeaba. de fapt a ajunge realmente departe presupune o realmente apropiere ș.a.m.a...
vă mulțumesc și vă mai aștept. cu drag...:)




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !