= ”în noaptea asta voi lăsa fereastra deschisă” | Alexandru Gheție [15.Mar.10 21:17] |
poate se sperie hoții de brazi - frumos final, sugestiv... dar hoții ăștia de brazi fură mult mai mult, ei fură noaptea, imaginea, lumina și umbra, răpesc amintirile, crapă zidurile veșniciei. lumânările, fragile și umile cum sunt, au dublu rol, de a lumina hoții și de a conduce în moarte luminos trecutul... numai bine, alex ai tastat greșit la ”mal verde rugiuniu” | |
= cu grele ore dinspre ziduri | Anni- Lorei Mainka [16.Mar.10 16:09] |
multu ca mi-ai aratat greseala serios: aici incepe o noua era , se fura pomi, stilpi, beton cu tonele de la metrou, 83 la suta din fiarele metroului astfel ca au cazut case cu oameni cu tot soseaua intr-o dim avea un crater, parca de la dureri de burta societatea e cam buimaca - si uite asa e lirica, probabil ca eram cam subpresiune si acum se sparge la incheieturi | |
= Să nu trezim țicadele Burgundiei! | Dragoș Vișan [10.Dec.18 14:27] |
Dacă îmi aduc aminte, aceste țicade sunt niște cântăreți zgomotoși în armură. Foarte hilari la vedere - adevărate caricaturi din lumea insectelor. Și leneșe, de le iei cu mâna de pe copaci. Prin pădurile Dobrogei, mai ales din județul Tulcea sunt foarte multe. Țiuie și-n urechea șoferilor cu geamul ușor întredeschis. Poemul tău provoacă o liniștire nescontată, cred. Firea ta, Anni-Lorei, se lasă petrecută de gândurile venind de departe, peste păduri verzi sau multicolore, mângâind trupul falnic al bradului din țara de origine, sau din țara Niebelungilor. Nu speria pe braconierii de-acolo, lasă-i să se simtă ca-n Vestul sălbatic! Oprește diluviile apelor Europei, pune baraje peste Carantania aceasta în care vedem că se scufundă câte o țară, că iese în stradă alta. Rămași încă sus. Când fenomenul s-o agrava, o să tânjim după momentele siguranței... | |
= re Dragos Visan - ticadele sunt un fel de cabaretisti | Anni- Lorei Mainka [16.Mar.10 18:47] |
burgundia e mica, dar o tzara sigura.....culorile si atmosfera sunt inca rezistente la valurile de ciudatenii multumesc pentru vizita, sper sa corectez totusi in timp imaginile ptr a putea sa le prezint ca fatetele Burgundiei, va multumesc de ajutor | |
= Norii Burgundiei și ai Brunhildei | Dragoș Vișan [16.Mar.10 19:30] |
Nu corecta, te rog, imaginile au prins viața pe care au vrut-o de la început, cel puțin în acest poem! Imaginile tale sunt ca fotografiile; dacă sunt puțin evanescente, nu strică. De obicei la tine au claritate și dau relief sentimentelor. Uite, poți de la norul acela, într-un costum al umbrelor de far, să închipui un adevărat roman, mai captivant decât "Schrummm Schrumm. Excursie dumincală la Nisipurile Mișcătoare" al lui Fernand Combet, al cărui început mi l-ai trimis. Excelent scrii, nu mai corecta, lasă așa! | |
= mai vorbim noi! | Adrian Firica [17.Mar.10 02:18] |
“până la un mal verde ruginiu” îți rămăsesem dator cu un sfat – m-ai dus cu vorba și-am trecut la altele; acum profit de tine încercând să-ți aduc aminte că-ți stă bine-n pielea ta: ți-am spus și cu alte ocazii că e bine să te protejezi și să pui ceva pe tine – dar văd că refuzi cu încăpățânare să-mi urmezi sfatul dezinteresat: uită că-n dreptul coatelor ai făcut niște cute; până și călcâiele ți s-au bătătorit din pricină că ai stat câteva ore-n picoare; iar părul... uneori îți ascunde urechile în dezordine. plec să opresc ploaia și să strâng frunzele zdrențuite de iarnă pe pervazul zilei trec pe lângă brutăria din colț în care oamenii puțini își numără sărăcia am ajuns să văd peste brazi până la un mal verde ruginiu | |
= re Dragos Visan | Anni- Lorei Mainka [17.Mar.10 03:01] |
nu prea stiu pe moment ce as putea schmba, dar ceva , ca sa fie compatibil cu cititorul probabil....ca trebuie schimbat ....in Burgundia mea doar veveritele isi schimba ruta | |
= re A FIRICA ----- daca m-ati fi sfatuit inainte .... | Anni- Lorei Mainka [17.Mar.10 15:39] |
nu am cum sa mai aud sfaturile - poate ca daca mi le spuneti mai des!?, poate le aud, aici in cetatuile nordului pe unde trec doar citeva specii de vietuitoare: hoti, lupi, veverite si din cind in cind rasare soarele.... da, voi pune de o trecere zilnica pe la fereastra dumitale | |
+ de veghe | Veronica Valeanu [17.Mar.10 16:33] |
un stil atat de fluid, anihiland granita dintre gand, mesaj, genul liric, adresarea directa, chiar tehnici de fotografiere - spre o stare de gratie dar una naturala nu indusa de altceva imi place ca stii cum sa umbli cu spatiul, unde sa-l construiesti, daca sa-l umpli sau nu inceputul imi place mai putin, desi am inteles ca trebuie sa fie neutru spre ambiguu anticipativ uite la ce m-a dus cu gandul, de fapt textul de mai jos are multe puncte comune cu al tau (nu ai de unde sa il stii) Fuel --- by Naomi Shihab Nye (Chancellor of the Academy of American Poets in 2010). Even at this late date, sometimes I have to look up the word "receive." I received his deep and interested gaze. A bean plant flourishes under the rain of sweet words. Tell what you think—I'm listening. The story ruffled its twenty leaves. * Once my teacher set me on a high stool for laughing. She thought the eyes of my classmates would whittle me to size. But they said otherwise. We'd laugh too if we knew how. I pinned my gaze out the window on a ripe line of sky. That's where I was going. | |
= re Veronica Valeanu - poate ca totusi undeva chiar pe ultima piatra | Anni- Lorei Mainka [17.Mar.10 17:56] |
...este cineva care ne aude, ne cauta, ne arunca o fringhie impletita si codimentata bine, pe care apoi ne leganam in liniste peste flacarile vulcanilor asa m-am simtit citind rindurile tale , sigur ca nu stiu poeta din SUA, dar mi-ai facut tare bine scriind despre ea....o colega a crezut ca eu am scris poemul englez, o voi cauta....dupa multe tacere steluta ta m-a trezit | |