+ "ceasurile și-au dat drumul" | Nicolae Popa [20.Mar.10 16:14] |
Un text care derutează prin impresionanta putere de seducție a celor mai nepretențioase imagini (nu se mai ridică pe vârfuri / când intru pe ușă), prin dinamica (!) unei neputințe în continuă descreștere (acum / ridic eu din umeri / mă prind de un colț de parfum), prin impactul ființării cu neființa (te trezești / te rog să mă trezești și pe mine /.../ astăzi nu s-a trezit nimeni), totul fiind redat printr-o scriitură sigură, perfect corelată cu atemporalitatea din sufletul celor două ființe-femei, una din ele „o ea încă o ea” „în secolul fără tastatură” – superbă imagine a timpului trecut -; finalul fiind și un început de drum, inclusiv către înțelesul poemului. Abia tangibilul ca stofă poetică devine perfect tangibil. Mă deranjează puțin derapajul minuscul, ca să zic așa, din penultima strofă unde accentul pe trecerea tipului cu "duhorile vremii" mi se pare în plus după "secolul fără tastatură". Oricum,stea! | |
= anni lorei mainka-padurea | Nache Mamier Angela [20.Mar.10 17:59] |
un text care are solemnitatea unei melancolii grave,distinse cuvintele sunt slefuite la maximum ,cântarite si bine alese pe scara sentimentelor nostalgice în drumul lor spre "padurea de tei" timpul este amortit,somnolent"te trezesti/te rog sa ma trezesti si pe mine"ori "asazi nu s-a trezit nimeni"..."într-o singura noapte/a pavat punctele cardinale" între "duhorile vremii" si "padurea de tei" poeta nu ezita trece peste pragul poeziei pe vârfuri ,departe de "sisteme complicate de masurarea distantei" poem absorbant de meditatie si liniste,de o asteptare misterioasa merci de trecerea simpatica prin "tulpinile mele de racoare" | |
= echinocțiu | Ioan-Mircea Popovici [21.Mar.10 07:06] |
aici acum acolo dincolo azi cinci puncte cardinale intr-o harta sentimentala sub bolta diminetii de primavara “în buzunar începe drumul spre pădurea de tei mă prind de un colț de parfum îmi fac un nod în încheieturi îmi va aminti zile și nopți de nopți și zile și luni și ani când pașii se legau cu măsură șanțul plin de duhorile vremii într-o singură noapte a pavat punctele cardinale” | |
= re Ioan Mircea Popovici - la rasarit de soare si precis in Constanta | Anni- Lorei Mainka [21.Mar.10 07:25] |
pur si simplu nu pot sa cred ca este pe lume cineva neobligat sa se trezeasca siapoi sa si citeasca Agonia dar iti multumesc de semn,de ochiul aruncat pe timpul scarilor ce duc dinspre si inspre puncte cardinale te astept mai spre amiaza, aici norii se cearta inca unde sa isi puna de o furtuna | |
= re Nicolae Popa - o stea pentru o tara | Anni- Lorei Mainka [21.Mar.10 08:19] |
sa ma mai gindesc cum si ce o intorc din condei cu "duhorile" - de steluta Burgundia e impresionata - oricum e cam izolata la margine de capitalele lumii....se scrie mult, putin ramine, treptele sunt inguste, rasarituri prea putine....bat clopotele, ceea ce e un lux in cartierul nostru, asa ca va las si daca mai aveti drum , bateti la poarta Burgundiei | |
= "ghivecele mari le-a dus grădinarul departe" | Alexandru Gheție [21.Mar.10 13:30] |
"nu se mai ridică pe vârfuri când intru pe ușă" - acum ridic eu din umeri... Nedumerire, uimire, oare cum e posibil? Dar aceasta mirare devenita nostalgie atat de sumbra are in sfarsitul ei acel firicel de speranta care fuge, se agata cu disperare de "padurea de tei", de parfumul de atunci, de maine... Poezie bazata pe forta sugestiei, imagini care se rotesc in jurul acelor varfuri de pasi (simbol al trecerii pe furis prin viata), in jurul aromelor care amintesc de un trecut tainic, in fine, prin versuri simple, delicate se releva un univers uimitor. Aceasta burgundie la la poarta careia bat din ce in ce mai des :) Text bun! numai bine, alex | |
= re Ghetie | Anni- Lorei Mainka [22.Mar.10 20:05] |
stiu,ziduri prea inalte....eu cel putin le vad, le accept....cu problema lor vegetala - ferigile nu se lasa cu una cu doua date la o parte mai bine decit ziduri invizibile, pe care nu le poti trece | |
= re Nache Mamier Angela - despre padurea de tei | Anni- Lorei Mainka [01.Apr.10 23:08] |
ati trecut pe la punctele cardinale ma zbat intre Rahova si Burgundia - sper ca nu ajung sa nu le mai deosebesc pe virfuri incerc sa fac abc-ul acelor lumi | |