| = Ecaterina Bargan | Ottilia Ardeleanu [04.Apr.10 11:43] |
| Ei da, fie cerc ori coroană, încerci să vorbești despre El, conturându-te pe tine, și o faci bine. Îmi plac ambele variante. Spiritul creator se naște, se cultivă cu mult efort. Iat tu reușești aici, să expui "context"ul. Christos a înviat! Ottilia | |
| = . | Ecaterina Bargan [04.Apr.10 17:53] |
| un context infinit pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce voi fi. îmi e dificil să explic. Adevărat a înviat! | |
| = Un diptic epic al focului creator | Dragoș Vișan [04.Apr.10 21:43] |
| Ambele scrutări ale adâncurilor firii, introspecțiile 1 și 2 (idem), oferă complexe imagini, predominând mai puțin carnavalescul, cât un fel de trezire conștientă într-o stare paradoxală. A vedea și dincolo de aparențe - iată ideea centrală. Chemi, cu mai puțină inocență din încremenire natura coruptă să se curețe, sau îți vezi autoreflectant prin contorsiunile clipei prezente, ale efortului artistic un fragment temporal dureros. Adresarea la persoana a doua coincide și cu o schiță portretistică, în culorile reci ale sacrificării continue trupești, ale consumului minții și blândeții atât de dinamizate. Metafora coroanei lui Gheorghe Doja (poate), mă face să mă gândesc și la hristicii spini - o coroană de flăcări apăsătoare și învigorantă. Simbolul literar al animalului celenterat, al meduzei dă o atmosferă aproape fantastică descrierilor ultime. Evanescența tabloului din Odessa, banalitatea mării și radei portuare ucrainiene sporesc spectralul acestei proze. Lipsa de litoralui e ca o deposedare de liniște, de cer, de val candid. Spațiul și timpul descriu o mișcare de revoluție în jurul coroanei arzătoare, a minții sfâșiate și regenerate. Celulele vechi din întregul trup sunt lepădate, iar serul adevărului ori al Realului inundă foaia dublă a textului tău. | |
| = . | Ecaterina Bargan [05.Apr.10 13:11] |
| surprinzător citești tu, dragoș, aici. mai profund decât chiar scrisul originar. am mai adus un element în triadă și cu asta cred că mă opresc. | |