| = Întârziat prin Burgundia | Ioan Barb [22.Apr.10 10:39] |
| Un poem plin de sensibilitate. În mod deosebit îmi plac primele două versuri care definesc tematic evoluția poemului. Ce mă surprinde plăcut din punct de vedere stilistic este modul cum construiești, aparent din materiale puține, imagini autentice. Asta, în condițiile în care din poem se vede clar că nimic nu se pierde. Aștept o următoare Burgundie. | |
| = re Ioan Barb... | Anni- Lorei Mainka [22.Apr.10 13:31] |
| aceste rinduri au avut un drum lung - si cred ca si ele au ceva din cenusa prezentului....multumesc Ioan Barb ptr vizitele din ultima vreme | |
| = doi nimici | Adrian Firica [23.Apr.10 04:02] |
| "doi nimici cântăresc drumul" de câte ori deschid aici, mi-aduc aminte, și mă rușinez c-am incendiat closetul văpsit cu var (chestia făcută din stinghii, și c-am mâncat ouă de ciori, și-am făcut bile de lut ca să-l omor pe milițianul care venea adesea la noi; uneori sor-mea era nemaipomenită, pentru că răsturna borcanul cu miere, iar eu primeam prigoana. furtuna despică seara-n praf. oameni și-n ochi se naște lumea furtuna despica seara-n praf mâna când o duci la gură zice s-ai bani să-ți iei pantofi fără șiret doi nimici cântăresc drumul important la intrarea-n oraș bariera se ridică după precedentul de praf permis un sat mai mare cu plajă din literatură un nimic furtuna de azi apocaliptică o mamă mamă | |
| = * | Adrian Firica [23.Apr.10 04:09] |
| scuze, am uitat să pun paranteza ")" după prigoană. | |
| = re Adrian Firica....se pare | Anni- Lorei Mainka [23.Apr.10 13:13] |
| ca toti am trait cu acel militian in amintiri....dar stiu ca-ati prinz zorile la mama-panee si printre nimicii ce-si trintesc sacosele peste toate literaturile lumii.... voi lua l-a intors sau mai bine o pun asa sub a mea - sau n-am voie???? scriu sub ea - VARIANTA Adrian Firica - sa nu ne certam culegea , vad ca ati inteles multe de la redactori si acum puneti si la 4 dim. corect parantezele!!! respect | |
| = scuze! | Adrian Firica [23.Apr.10 13:36] |
| îmi cer și scuze! copilăria mea a încetat la cinci ani. o iubeam pe Maria... ceva de necrezut! d-aia am dat foc closetului, de dragul ei. pe urmă mama a plecat la Miliție. și a mai venit după o săptămână... iar îl luaseră ăștia pe tata: ea s-a dus la Iași, iar eu și sor-mea am rămas pe mâna Foteștilor - medici de felul lor. ... de câte ori deschid "burgundiile" tale mă apucă... un fel de nostalgie și o demență certă. desigur! | |
| = Re Adrian F. | Anni- Lorei Mainka [23.Apr.10 13:49] |
| probabil de acolo scriitura ta are chiar asa uneori silabica, fracturista (am citit si eu sic!) si pentru un cititor ne-avizat cum sunt eu (recunosc greu temele actualitatii romanesti ca fiind atit de importante, uneori am sentimentul ca romania traieste doar ca sa sara sotron , ) citesc Firica , recitesc Firica din curiozitate si din aroganta (ma gindesc ca asa necunoscatoare nu pot fi sa nu inteleg din prima!).... si Fotestii ce-au zis ca e de capul dumitale? bine ca au fost Fotestii, pe mine m-au bagat in internatul cc-ului si imi povesteau la 4 ani ca turcii ne omoara si sa nu-ti mai zic cum a fost ziua cind a murit Dej! ptr ca n-am mai incetat din plins au chemat-o pe biata mama sa o interogheze daca nu suntem ruda cu Dej si Ana....ah, ia sa-i bag in Rahova, ce zici? | |