| = . | Mihai Constantin [27.Apr.10 12:20] |
| tot un fel de șotron sari peste mese sari peste blocuri sau în pianul de la subsol treci prin ziduri din calendare faci copaci din oglinzi nisip argilă din oameni intri în biserică și tragi | |
| = aș fi zis | Liviu-Ioan Muresan [27.Apr.10 20:45] |
| refăceam copacii... cerul avea cearcăne, fără și. Așa văd eu. Sper că am înțeles bine. E o poezie bine construită, nu aș restrînge mult, poate fi chiar dezvoltată. LIM. | |
| = ... | Daria Darid [27.Apr.10 22:11] |
| D-le Constantin, vă mulțumesc pt versiune . ați curățat-o frumos de impurități afective și nu numai . citind și recitind , găsesc că eu stau prost la economia textului , folosesc prea multe cuvinte , in mod gratuit . poate din cauza contrastului , găsesc varianta d-voastră f. zgârcită . ceea ce probabil e un lucru foarte bun . nu pot judeca în mod corect acum , sunt subiectivă , ceea ce este un fapt cam întâlnit pe acest teren al personalelor . D-le Muresan, acest text este încă neșlefuit . voi mai schimba câte ceva ... de exemplu , pe mine mă supără rău de tot asta cu privirea clapelor . trupul ca un fus mânuit de durere aș cam păstra-o , deși e un ton , același cu care probabil v-am obișnuit deja , plângăcios și muieresc . o seară blândă amândurora vă doresc . | |
| = Daria și neuitarea durerii. Un poem care se strigă cu ecou lung | Dragoș Vișan [27.Apr.10 22:47] |
| Contragerea durerii în scurtimea acestor versuri mă face să meditez asupra marilor tale posibilități creatoare. Efectul de cameră se simte ca un vuiet. Metamorfozele din primele strofe au o prestanță nietzscheeană. | |
| = ... | Daria Darid [28.Apr.10 19:56] |
| D-le Dragoș Vișan, multumesc frumos pt semn . prietenul meu spune ca toti oamenii sunt pe moarte . nu ai cum sa nu urli . o seara blanda ... | |