| = info: re Dragos/sper sa fi reusit acel stil! | Anni- Lorei Mainka [28.Apr.10 17:27] |
| la sfatul tau - incerc intercalarea cu elemente mai indepartate de acel cartier, sper ca la asta te refereai... | |
| = "Cerul nu a fost niciodată mai mare" | Alexandru Gheție [28.Apr.10 19:16] |
| Lumea de aici prinsese contur inca din partea a doua, treia... De aici inainte totul tine de subiectul ales, de reconstructia acelor momenta care spun... Memoria e o fiinta tare ciudata, ea izbucneste uneori, abia de o poti stapani, apoi se inchide in sine, nu mai scoate niciun sunet... Eu iti doresc sa gasesti mereu intoarceri acolo unde parfumul, aerul, zgomotul, strazile ti-au deschis drumuri... Aici mi-au placut personajele, impresia de real, modul in care se succed secventele. | |
| = re Ghetie....crezi | Anni- Lorei Mainka [28.Apr.10 19:36] |
| nu-i usor, asta stiu si vezi personajele isi fac de cap in capul meu - amintirile cind le dai drumu o iau la vale si de unde viteza lor... sper sa imi spui cind e ceva aiurea | |
| = :) | Alexandru Gheție [28.Apr.10 19:46] |
| daca voi gasi ceva aiurea, promit sa spun... :). Dar tocmai asta e interesant aici. Felul in care functioneaza memoria, modul in care acele personaje isi fac de cap in capul tau :). Lasa-le sa vorbeasca, sa se trezeasca, sa respire, da-le spatiu, nu taia nicio amintire. Aici nu mai conteaza partea estetica, totul trebuie sa curga firesc, asa cum de altfel si curge. Imi tot amintesc de un raspuns pe care l-a dat camil petrescu unui critic la intrebarea - ce faceti daca atunci cand povestiti ceva, va amintiti brusc de altceva (ma rog, intrebarea e altfel formulata), iar romancierul raspunde - "nu-i nimic, fac un soi de paranteza" :). Si aici, in acest cartier, parantezele functioneaza... Asta imi place. Multa inspiratie si, astept(am)... numai bine, alex | |
| = exact: o problema .....re Ghetie | Anni- Lorei Mainka [28.Apr.10 20:12] |
| nu imi plac parantezele si am sentimentul ca nu imi ies puntile, legaturile, incheieturile cind vad paranteze, am sentimentul unei explicatii | |
| = Paradisul din suflet... | Emil Iliescu [28.Apr.10 20:56] |
| Paradisul din suflet poate uneori să remodeleze paradisul copilăriei la care mai tânjim, din când în când, cu nostalgie. Oamenii ce populau lumea noastră nu se deosebeau prea mult de cei de azi, numai că prin simplitatea și naturalețea lor vie știau să-și trăiască petecul de viață mult mai cu folos. Nu exista Mc Donald, dar exista minunata înghețată pe băț, de vanilie, ce te îndemna, când erai aproape să o termini, să-i sacrifici și bățul ce mai purta în esența lui mireasma indicibilă. Nu existau parcuri de distracție, dar terasele, micii și berea conlucrau la fericirea ce se scurgea pașnică printre oameni. Felinarul cu gaz al bunicii, aprins lângă cuptorul pe care se tolăneau merele coapte, avea o lumină specială, ce întrecea cu mult felinarele roșii, alb-lăptoase sau galbene din colțuri îndepărtate ale lumii. Ai dreptate, Anni, în Rahova noastră dragă cerul era întotdeauna mai mare... Fiindcă îl îmbogățeam noi, cei ce dădeam viață unei mahalale nobile... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = re Emil Iliescu.....eh, la betisoarele de inghetata | Anni- Lorei Mainka [28.Apr.10 23:49] |
| ...nu m-am gindit, dar din comul tau mi-am amintit.... merci de aprecieri, mi-e greu, abia acum imi dau seama ca e tare lunga calea....acum la intors acasa | |
| = Anneliese era un copil răsfațat | Adrian Firica [06.May.10 17:15] |
| fără paranteze, văzui că "matale" (ghilimele pot să pun, da?) nu știi că "ma-ta" e un concept care ară și cerul și pământul, numai că poate fi și... o trimitere către undeva, către origini... invectival întrutcâtva! șturlubatică "limbă mai avem", zău așa! aratul și arătatul au aceeași sorginte (doar arătai, adică nu dădui cu parul!), numai că depinde cum percepem aria și arul, sau... harul. personal, sunt un consecvent contestatar al tâmpițenilor hermeneutici, dar, de data asta... vreau să ar după și cu măsura mea omenească, fie ea și hermeneutică. | |
| = sper domnule Firica - si sa nu raciti ca vine ploaia si mai e mult pina la capul | Anni- Lorei Mainka [06.May.10 17:56] |
| "mata" era cu accent pe primul a si era abrevierea de la dumneata....ca nu stiu, sau mai bine zis NU MAI stiu multe...tot datorita hermeneuticii astea omenesti care te ajuta sa transformi informatia si traditia - bagajul acela cu care ne-am trezit! - intr-un prezent ce se numeste viata ! imi pare bine ca ati gasit drumul dinspre Caderea Bastiliilor prin Piata Unirii pina in Rahova si hai ca pina la toamna cind apare mustul i-om da de capat la textul asta plin de bolovani peste care jeepurile literare nu pot trece cu una cu doua! ai vorbit cu gena? ce zice ea ca te plimbi asa departe de centru? | |
| = cartierul ăsta nu-i vizibil, deși americanii au fotografiat tot, cu Columbia lor | Adrian Firica [06.May.10 19:56] |
| n-am vorbit cu nimeni. nu bârfesc, numai că răposatul meu tată și-a jucat la pocker și hainele și taxele și chiria (ședea cam pe unde e acum Inter & Continental); tat-su, Petru a făcut pe naiba-n patru și l-a pus "în ordine". asta era prin '41 (tata făcuse și un an de seminar, numai că nu s-a prins de el; așa că s-a apucat de economie, de "isep", că așa-i zicea instituției ăleia de studii superioare). | |
| = devenim persoane comune | marie vranceanu [07.May.10 20:56] |
| Regret că nu am cunosc acest site mai devreme așa cum regret și faptul că mulți dintre autorii prezenți aici nu i-am cunoscut și citit pînă acum. După cum știi eu sunt rezidentă la Milano și cîinii nici pe aici nu prea umblă cu colaci în coadă încît trebuie să muncesc pentru pîinea cea de toate zilele( lucru pe care-l făceam cu silință și în România doar că diferențele economice erau majore) . Vineri la societatea unde lucrez e zi scurtă . Asta mi-a permis să mă lăfăi prin site. Felicitări! O palmă dată elegant societății de consum sau consumistică așa cum o numesc eu. Îmi spui mie” Bun venit cu amintirile tale atît de proaspete” dar nici tu nu glumești. Romanul meu care începe așa candid e de fapt o dură poveste despre emigrație și condiția femeii emigrante. Nu e deloc un roman “ acqua di rose” ( apă de trandafiri) . Mi-a plăcut grozav: “copii de la oraș nu știau ce sunt ăia mormoloci”. Eu am fost profesoară de biologie 14 ani din care 7 la un reumit liceu din Iasi. În afară de cazurile copiilor cu bunici la țară, pentru restul vorbeam în chineză. De aceea am încercat să găsesc o metodă valabilă și am fost prima profesoară din județ care a introdus videocaseta ca material didactic. Mergeam la British Council și închiriam casete cu filmulețe despre și etologia animalelor. Ce să-ti spun , mi-a adus multă faima profesională dar nimic economic. In Italia există așa zisele agroturisme și eu timp de trei ani am colaborat ca traducător cu cei de la Ministerul Invățămîntului italian într-un proiect bilateral România –Italia care avea ca scop formarea operatorului agroturistic. Așa am aflat că la sfîrșit de săptămînă anumite agroturisme găzduiau elevi veniți de la oraș ca să poată vedea pe viu o găină, o vacă, un porc. Fără comentarii. Foarte frumos și subtil: Anneliese..toată lumea o admira pentru pentru că avea părul lung…o armă pe care a aplicat-o toată viața..pînă cînd nu a mai interesat pe nimeni și a ajuns o femeie normală cu părul foarte lung…Superb. Toți avem o amprentă genetică unică, pe același copac nu există două frunze la fel, dar societatea nu ne ajută pentru că ne vrea egali, mediocri și cu timpul sfârșim prin a deveni persoane comune. Excelent! Felicitări. | |
| = re Marie Vranceanu.....o lume | Anni- Lorei Mainka [07.May.10 23:07] |
| amintirile sunt una....ramine ce ramine: o femeie cu parul lung , un mormoloc prezentul este altul , asa cum mi-ai descris... greu e greu, usor e usor, pentru fiecare e intr-un fel....sper sa citim din destul despre toate....si sper sa reusesti sa pui in pagina tot ce este de scris | |
| = re A Firica - de ce nu e vizibil cartierul? | Anni- Lorei Mainka [14.May.10 05:23] |
| la asta nu m-am gindit, ca s-ar putea sa nu fie, sau poate l-au sters, acum citeva luni am vazut sos. Magurele si chiar m-a ajutat sa imi amintesc nume de strazi, multumesc de info, mai cercetam | |
| = . | Vasile Munteanu [14.May.10 07:41] |
| regret că l-am citit cu întârziere (în sensul că "recomandarea" nu îl face "mai vizibil"); dar nu regret că l-am citit. un cititor, Vasile Munteanu | |
| = incredibil - la recomandate , re Munteanu, probabil ca au totusi ceva aceste tex | Anni- Lorei Mainka [14.May.10 16:07] |
| un text poate exista oricum - sta , dospeste, se publica sau se descompune in timp..... .dar daca nu il citeste nimeni - este ca mireasa din Marile Sperante.....de scris scriem pentru noi, in final insa vrem sa il vedem crescind ca pe un copil -si uite, rahova 11 s-a dus sa se arate in lume, dar cam tirziu, ptr ca a depasit-o rahova 12, oricum multam de semn | |
| = va multumesc Vasile Munteanu | Anni- Lorei Mainka [26.Feb.12 15:37] |
| Acum citiva ani , cind ati recomandat acest text, inca nu stiam ca voi reusi sa ma tot avint mai departe, tirziu , astazi, va multumesc de sprijinul pe care mi l-ati dat, cu sfaturi, corecturi si recomandari. "RAHOVA MEA" traieste acum din plin si poate poate intr-o zi va putea fi citita si pe hirtie. | |
| = "dar care..." | Vasile Munteanu [26.Feb.12 15:52] |
| "nu cerșea dintr-o mândrie care îi salva viața din când în când". am ales exemplul de mai sus pentru că îl consider ilustrativ; demonstrează fără putință de tăgadă că scriitura dv este una care pulsează, respiră aerul tare al psihologicului de cea mai bună calitate; deși unora așa s-ar putea să pară, nu este simplu proces de evocare sau o monografie având caracter pur informal. am un singur regret; la vremea aceea (a lecturării acestui text și nu numai), îmi propusesem a trece mai des prin pagina dv; mai exact, a lăsa mai des un semn; din păcate (nu pentru prima oară), am rătăcit promisiunea făcută mie însumi, lucru pentru care vă cer iertare; de asemenea, eu vă mulțumesc; dv nu aveți pentru ce îmi mulțumi; probabil altcineva ar fi fost mai consecvent decât mine. vă doresc din toată inima să reușiți; meritați. | |
| = re Vasile Munteanu | Anni- Lorei Mainka [09.Oct.13 03:59] |
| Si eu gasesc aceste rinduri tirziu...va multumesc insa si stiu ca m-ati apreciat si da, scrisul daca e scrisul cintarit ...nu este doar informatie. Poate intr-o zi ne recitim. | |