| = când zâmbești | Alexandru Gheție [04.May.10 09:36] |
| "Când zâmbești simt tot îți strâng degetele tare statornic prinzând zbor să conlucrăm la pilotare" - strofa finală mi-a plăcut, dragoș... E plină, vie, se rotunjește în zborul acela încordat :). Apoi, repetiția lui "când zâmbești" la începutul fiecărei strofe mie nu-mi place. Poate aș scrie poemul ăsta fără să schimb, dar evitând această repetiție. Eu înțeleg că e o "poză" și ai simțit nevoia să creezi un cadru, mă rog, să imortalzezi acel zâmbet, practic în jurul lui se rotesc toate :). Am găsit imagini reușite aici, dar parcă aș mai lucra puțin, îmi dă impresia de... "aranjare". O altă strofă bună e asta: "Când zâmbești mi-apari cu trup mi-aduci lumină ne mângâiem omoplații ca bărbiile să-i destindă" În fine, mi-a plăcut în mare... Sper că nu te superi, nu? numai bine, alex | |
| = lui Alex | Dragoș Vișan [04.May.10 10:02] |
| Cum, Alex, să mă supăr! Tu știi să dai curaj. Pentru mine va fi mereu un "când zâmbește". Mă înviază zâmbetul ei. E bine că am transmis exact ideea, afecțiunea. Nu-ți reproșez nimic. Orice poem de-al meu are o formă a sa, care poate să placă sau dimpotrivă. Dar așa am simțit și am redat chipul ei. | |
| = dragos visan-pur | Nache Mamier Angela [04.May.10 13:50] |
| un poem matafora a paternitatii foarte delicat si "margaritar" pe alocuri ramên cumva la suprafata,dar filonul este profund ,merita explorat si în alte variante mai putin"descriptive" e un subiect greu de abordat ,deci curajul autorului merita semnalat poetul pluteste pe valul unui sentiment pur ,absolut,incandescent | |
| = . | iarina copuzaru [04.May.10 14:17] |
| Se simte siguranța scrierii. E un suflu cînd delicat, cînd puternic, precum un refren al zîmbetului. Ai o ființă muzicală, Dragoș. | |
| = un semn! | Doru Dorian David [04.May.10 14:58] |
| ne-am format intr-o lume poeticeasca, sofisticata, in care ne-am zidit, ne-am ingropat, poezia a devenit matematizata, incifrata, abulica, impinsa in exrema irespirabilului... din pacate am uitat acea unda, impropriu spus naiva, acea rostire nealterata/ necenzurata de spaimele intelectualicesti! iata ca se poate scrie direct... de la suflet la suflet chiar si cu riscul de a fi persiflat! | |
| = Angelei, Iarinei, lui Doru Dorian | Dragoș Vișan [04.May.10 18:51] |
| Vă mulțumesc pentru vorbele voastre de care aveam nevoie. Poemul îmi este mai drag decât oricare altul din viața mea. Pentru că-l apreciați și voi, v-aș da din el ce v-a plăcut mai mult! | |
| = îndrăgostitului, pe tulpina înfățișării tale | Ottilia Ardeleanu [04.May.10 19:34] |
| un poem rafinat, de dragoste de mărgăritar! strofa a treia mi-a plăcut cel mai mult. repetiția aceasta: "Când zâmbești" luminează, înveselește. ea susține starea euforică a poetului. Ottilia Ardeleanu | |
| = Ottiliei | Dragoș Vișan [04.May.10 21:40] |
| Mulțumesc. O stare euforică, în sensul bun al termenului. Am și martori! Chiar sunt luminat de cineva, chiar mă străduiesc să nu o dezamăgesc. | |
| = Ce nu îmi place aici | Liviu-Ioan Muresan [07.May.10 18:14] |
| e " resuscitez, realizez". Pentru că e vorba de o poezie adevărată, de un lirism ce se susține. De aceea mi se par pretențioase cele două cuvinte. Și cred că poemul merită o mică intervenție. Cu plăcerea lecturii, LIM. | |
| = lui LIM | Dragoș Vișan [07.May.10 18:38] |
| OK. Dar nu găsesc deloc substituirea cuvintelor. Poate mă ajuți, Liviu-Ioan! A fi resuscitat trimite totuși la așteptarea sărutului, că altfel n-aș vrea să mai deschid ochii asupra marasmului existențial din jur. Ce să pun în loc de "realizez" - "mă edific", "îmi dau seama"?! Ce au ele atât de fals încât să nu le accepte limbajul poetic? Au ceva din stilul administrativ, au ceva birocratic? Să aibă, pentru că spunea Simion Ștefan că toate cuvintele românești sunt ca banii, trebuie numai puse în circulație. Iar T. Arghezi a reformat radical lexicul poetic de multișor. | |
| = Nu știu, | Liviu-Ioan Muresan [07.May.10 18:43] |
| doar simt că nu dau bine în citirea poemului. E bine și așa, dor că se poate perfecta. Asta o simt doar. | |
| = lui LIM | Dragoș Vișan [07.May.10 19:07] |
| Poemul a plăcut în primul rând celei căreia i l-am dedicat. Oricum nu prea e bine să revăd textele, să mi se verifice toate corecturile. Eu sunt în perioada de probă și mă tem. Vreau să mă cumințesc. O să scriu mai rar și mai corect. Ca un elev certat că măzgălește banca și tot scornește desene tâmpite pe la sfârșitul caietului de română. | |
| = delicat ... | Teodor Dume [08.May.10 15:39] |
o temă delicată desfășurată atent într-un poem puternic. mi-a plăcut și asta pentru că fiecare text e o nouă tresărire, o individualizare care se susține prin modul în care autorul știe cu precizie să facă acea incizie în cuvânt determinându-l pe cititor să revină. multă stimă, todor dume, | |