| = On ”La cules de rodii” | liviu ofileanu [19.May.10 23:26] |
| Anni-Lorei Mainka, deși s-au scos din sertare zeci de cărți cu tematica reliefării artistice a fostului regim ceaușist, cu toate că gem rafturile de mărturii și există filme bine alcătuite - iată cum răul acelor ani nu poate fi eradicat prin simpla rememorare, prin comemorări și texte frumoase...hidra comunistă, cu toată suferința ei ne-a luat laolaltă și amintirile personale, le-a făcut comune ca o toaletă publică, unde știi ce face celălalt fără să vezi. Mai ții minte plasele de 1 leu prin care zăreai tot ce cumpărase un vecin? Așa văd eu textul acesta, o perdea prin care suferința rememorării e descrisă cu ”râsu-plânsu”. Cu alte cuvinte, textele de recuperare nu sunt niciodată suficiente oricât de multe s/ar scrie. în plus, ar fi groaznic să nu se scrie. Dimensiunile unui lagăr sunt mici pe lângă proporțiile unui genocid asistat cum a fost și continuă să fie regimul comunist (în alte state). Observ la tine obsesia povestirii. Poate de aici se va naște un roman, când personajele create (a doua oară și pentru o viață romanescă) vor vorbi de la sine; acum se simte durerea rememorării, acel rictus care ni se pune pe față alături de venerabilul ”nod în gât”... Cu stimă, liviu ofileanu | |
| = da, nodul in git....re Ofileanu | Anni- Lorei Mainka [19.May.10 23:46] |
| este un fragment - dintr-un puzzle - sigur, din acele romane de sertar...poate ca sunt "in plus"....fata de ce a fost de fapt "epoca Ceausescu".... | |
| = am revenit despre plase...ca binezici re Ofileanu | Anni- Lorei Mainka [20.May.10 02:18] |
| nu stiu daca ti-am multumit ca te tot apleci spre textul asta despre plasele de 1 leu am scris in alt text - nu situ daca e pe site si stiu la ce te referi - este tot de RISU _ PLINSU ....atita vreme cit nu majoritatea crede la fel....dupa ce am citit comul tau m-am intristat si voi incerca sa pun toate textele la rind , poate asa vor fi intelese sistemul care a dus la ce este acum - cred - nu poate fi combatut numai prin texte dar este o incercare - mai bine decit nimic - stiu, vor ride multi, dar asta e | |
| = miroase bine! | Adrian Firica [20.May.10 16:06] |
| cea mai rea femeie de pe stradă era doamna Ciobanu, care era profesoară de română, care ne lăsa să-i prădăm și nucii și gutuii din curte, dar nu ne lăsa să ne urcăm în teii de pe stradă, spunând, ea, că teii sunt fragili și că o să ajungem în spital ca niște schilozi și nici nu ne lăsa să ne holbăm la perechea de măgari a spitalului (atelajul care asigura aprovizionarea acelui spital de copii) fiindcă măgarul avea o chestie mare și o poftă permanentă să-și călărească partenera de atelaj - strada se numea Oituz și era în formă de "Z", cum este și acum). ultima poveste mare a fost cu un plop, care s-a trântit de-a latul străzii, intrând în curtea familiei lui Costel, care avea un castan și un dud mare cât casa. noi aveam doi vișini, doi meri și cele mai mari căpșuni din lume - cam cât un pahar erau de mari, pentru că le mâncam cu smântână, deși la capătul străzii, vizavi de Tribunal, era o făbricuță de înghețată, care astăzi nu mai este. după aia era Gara Mică, un zăvoi și niște bivolițe păzite de un fost legionar eliberat nu se știe când, deși toată lumea știa că făcuse politică "de fraier ce fusese". însă, dușmanul nostru era domnul doctor Birlic (așa-l chema pe el) care ne alerga pe stradă în pijama, fiindcă îi stricam somnul de după-amiază - de la el am învățat noi înjurăturile de mamă și de neam, precum și alte subtilități sexuale care pe vremea aceea erau interzise și nepublicabile (oricum, după ce ne alerga și ne făcea el cum îi venea la gură, noi aveam multe de discutat, ba ne mai scăpa gura și față de părinți, care ne spuneau să ne ținem limba-n gură... de rușine). cam fiecare familie avea în curte o pompă de scos apă, numai că numai anumite pompe scoteau apă bună de băut, cele mai multe... Che Guevara mi-a murit în palme, era pisoiul meu alb; am plâns ca un bleg, deși eram trecut de cincizeci de ani. mie mi-a plăcut tarhonul de când eram mic, și-mi place și acum. | |
| = ah, am uitat de tarhon - dar recuperez re Firica | Anni- Lorei Mainka [20.May.10 16:22] |
| daca ai scris atit, inseamna ca te-a inspirat si pui de un capitol cu tei si duzi si Che pisoiul - multumesc ca ai trecut in acest 20 mai pe la noi - adu si niste capsuni si o cafea boabe - si daca ne asezam de-o prispa, sa vezi atunci capitolele rostogolindu-se....sper sa ni se mai dea timp | |
| = pe prispă! | Adrian Firica [20.May.10 16:55] |
| nu, nici de câini, nici de cocoși sau curcani nu mi-a fost frică. mi-au plăcut bibilicile unui vecin; nici până-n ziua de azi n-am aflat la ce-i foloseau, că multe mai avea! singurul lucru de care-mi era frică era șobolanul nostru de casă, pentru că era bețiv. stai să-ți zic: în pivniță aveam și damigenele cu vișinată și zmeurată. ei bine, șobolanul rodea dopul damigenei cu vișinată (numai pe-al damigenei cu vișinată!), apoi își băga coada, o scotea și și-o lingea. mama a rămas înmărmurită. bunica și-a făcut cruce. tata a spus că nu-i zdravăn. mai avuseserăm noi un porc. sărea gardul. nici ăla nu era zdravăn! nici câinele nostru nu era zdravăn, pentru că accepta câteva dintre găini în cotețul lui. dormea cu ele. și ne anunța după ce făceau ouă. vara, când ne duceam la Crăciunei, la bunicii din partea tatălui, dormeam pe prispă, sau inspectam podul - acolo erau puși strugurii la uscat, borcanele de miere, și cele trei butoaie cu țuică: unul cu țuică de prune, unul cu țuică de dude și celălalt cu țuică de drojdie. cele mai pașnice clipe erau când ne ducem în fundul curții cu bunicul Petru, ne-așezam pe un țol și el ne pupa (când o să am timp am să povestesc cum se tundea/bărbierea el, cu o mașină de tuns de-i rămânea peste tot un păr cam de o jumătate de centimetru și pe barbă și pe cap). fântâna era jos de tot, în fundul curții, și avea cam 80 de metri adâncime ne pupa ca să-i aducem câte o oală de apă. altminteri el bea cam un kil de țuică pe zi și două pahare de vin: unul înainte de culcat, și unul după ostenirea muierii. | |
| = ce vremuri! multam ca ai fost pe prispa si acu sa vezi cititori din toate tarile | Anni- Lorei Mainka [20.May.10 17:09] |
| asta povestire - si eu care mi-am scormonit mintea dupa gutuile alea - si asta pentru ca aici nu prea sunt, sunt scumpe si n-au miros, nu inteleg unde se produc ca mai bine nu s-ar mai importa copilul meu pina azi a vazut doua gutui atit si un singur porc si dupa ala am colindat mult pe linga mahala sa-l gasim ascuns intr-un cotet, ferit de ochii lumii | |
| = *** | Antrei Kranich [21.May.10 13:02] |
| au un parfum al lor povestirile tale, poate si pentru ca autorul nu se astampara si se implica emotional in firul narativ. vorba cuiva, chiar daca s-a mai scris pe acest subiect, e ceva original in tonul evocarilor si in acea candoare ce shade bine in scriitura feminina. sunt curios daca la sfarsit o sa incerci sa publici toate aceste amintiri din sertar. A | |
| = re Kranich - cale lunga, mai lunga decit Calea Victoriei | Anni- Lorei Mainka [21.May.10 14:34] |
| ....ma refer cu cale lunga: la publicat, la mestecat in memoriile noastre ale "tutulora"....uite ce frumos a scris dl Firica, asta ma bucura, cind ajungem sa ne scoatem spontan imaginile ce ne tin de cald undeva departe, departe.... Multam Andrei - si sa stii ca ma tot uit acum dupa sacose cu catei.....(numele tau parca era ANdrei, acum citesc eu Antrei???) | |