| = Teodor Dume, | Ottilia Ardeleanu [02.Jun.10 17:18] |
| golul care se umple cu frică, așteptarea ca pretext, viața ca o nucă... imagini frumoase, text metaforic, în cuvinte puține se concentrează o mulțime de stări. mai trec, Ottilia Ardeleanu | |
| = Pretext pentru semn. T.Dume. | Ioan Barb [02.Jun.10 19:01] |
| O temă a trecerii, a acceptării inevitabilului care se repetă în mai toate textele lui T. Dume din ultimul timp. Totuși, dacă ai credința continuării existenței în veșnicie, teama poate fi doar simulată. Mă uimește cum ai surprins în acest poem tema singurătății omului, înaintea ultimei și marii încercări, când realizează că este trecător și că nu se poate opune dispariției sale fizice din lumea celor vii. Este una din temele mele preferate și citind aceste versuri încă mă cutremur, transpus în sufletul singur al omului care știe că va pleca, pentru totdeauna, dar nu știe ce-l așteaptă dincolo. Dacă are Mântuitor se schimbă situația. Remarc toate versurile. Cu prietenie, Ioan. | |
| = re* ottilia ardeleanu... | Teodor Dume [02.Jun.10 19:33] |
| da, ottilia viata ca o nuca. bine surprins momentul. te mai a;tept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = "golul dintre mine și tine" | Alexandru Gheție [02.Jun.10 20:24] |
| incepe frumos... sfarseste deosebit. Asteptarea aceea din final te intoarce la inceputul textului, te roaga sa-l re-citesti iar si iar. aici frica poate avea o culoare, viata poate fi o nuca, iar nuca ingite veverita in intuneric si frig... Fain, alex | |
| = mulțumiri, ioan barb... | Teodor Dume [02.Jun.10 20:25] |
| ioan, o punctare atentă ca de obicei. mulțumesc pentru commul elaborat într-un mod responsabil. vine o vreme când vrând nevrând ne vom chirci în scorbura neagră a timpului și ne va pare tot mai frig și tot mai întuneric și singura șansă rămâne așteptarea... multă stimă, teodor dume, | |
| = semn | George Daryoung [03.Jun.10 04:32] |
| teamă, nesiguranță și mai ales multă sensibilitate, cu admirație, george | |
| = Teo | Aurel Sibiceanu [03.Jun.10 06:45] |
| Rămân cuvintele astea, dincolo de frig și de toate... În rest...să așteptăm intrarea-n pomelnic ! Cu prietenie, Sibi | |
| = re* alexandru gheție,george daryoung, aurel sibiceanu... | Teodor Dume [03.Jun.10 17:37] |
| alex, începutu mereu e frumos, dar...sfârșitul? george, o trecere rară dar benefică aurel, e bine când rămâne câte ceva... mulțumesc din inimă. vă mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = teodor dume - pretext | Mihaela Roxana Boboc [03.Jun.10 20:29] |
| Un poem foarte bun. Așa cum ne-a obișnuit Teodor Dume, prin aceste versuri: ”mă gândesc acum la frica ce se tot chircește în mine ca un pui de veveriță în scorbură”- dă măsura talentului său poetic. Un poem despre însingurare, întunericul lăuntric și încordarea așteptării refacerii acestui gol. Pentru toate stările interioare există o culoare, trebuie doar să o căutăm în sinele nostru, cu sinceritate. Mihaela, cu drag. | |
| = pui de veveriță | Liviu-Ioan Muresan [03.Jun.10 21:04] |
| imaginea ce m-a marcat în acest poem. Și da, mai există și așteptarea. Frigul ce te cuprinde e real. Profunzime cu care m-am obișnuit. | |
| = mulțumiri, mihaela roxana boboc, liviu-ioan mureșan... | Teodor Dume [04.Jun.10 15:05] |
| mihaela, mă bucură trecerea ta. și îi pare bine c-ai punctat în esență. te mai aștept LIM, ca de obicei știi să pătrunzi în cuvânt și să-i dai sensul potrivit. te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |