| = On ”Muzeul...” | liviu ofileanu [05.Jun.10 19:41] |
| Ottilia Ardeleanu, dincolo de combinațiile bizare, dar nu de neînțeles - ”vei intra ca printr-un robot o scanare totală fluxul zefir îți va sufla prin corp mângâiere vei ști că acela e sufletul ce-mi bântuie vertebrele și golurile dintre articulații ciot lovit de uscăciune”, se întrevede eternul dialog cu finitudinea, ”fluxul-zefir” - metaforă pentru Poezie ca principiu revitalizant,apoi groaza că și cele mai frumoase iubiri sunt sortite uitării. Ai putea schimba ”urechile clipei” cu altceva, nu știu, nu sună bine deloc. | |
| = muzeul. Ottilia | Ioan Barb [05.Jun.10 22:53] |
| Consider că acesta este unul dintre cele mai reușite texte postate în ultima vreme de tine. Desigur, chiar disparate, combinațiile de imagini crează atmosfera de trecere printr-un labirint, pe care cred că ai avut-o în vedere de la început. Aș putea remarca mai multe versuri, sau combinații, însă nu o fac deoarece mi-aș permite să remarc poemul în ansamblu, ca fiind bine închegat și ușor de lecturat. O părere. Ioan. | |
| = Domnilor, | Ottilia Ardeleanu [06.Jun.10 16:50] |
| vă mulțumesc pentru vizita în acest spațiu. mă onorează. Liviu Ofileanu, voi încerca să schimb acolo, voi vedea cum. Cuvintele ce mi le transmiți mă impulsionează. mulțumesc din suflet. Ioan Barb, încerc să urc prin mine însămi, acolo unde este doar locul meu. trecerea ta pe aici este benefică. mulțumesc din suflet. desigur, vă aștept cu sfaturi. Ottilia Ardeleanu | |