| = "în jurul meu frunzele nimănui pasc cerul tuturor" | Alexandru Gheție [17.Jun.10 07:46] |
| lăsasem și ieri un comm aici, dar se pare că l-a luat furtuna :). În fine, spuneam în el că mi se pare deosebit începutul: "eu nu am dansat niciodată tango cu necunoscuți dar într-o noapte au înnebunit teii și toate s-au amestecat în mintea mea" Apoi totul pare un dans - amețeala, privirea/neprivirea peste umăr, orizontul șters cu sânge de miel, cântecul de leagăn și impresia libertății din final... Chiar dacă toți credeau că e moarte aici, ființa se eliberează prin dans și pătrunde în starea aceea de plutire, de libertate deplină, chiar dacă asta nu o poate vedea nimeni, chiar dacă orizontul e șters cu dânge de miel, chiar dacă... Și vizuala este interesantă, mai ales voalul acela roz care are rolul să ascundă și să arate în același timp, de ce nu, fericirea ființei... cu plăcerea lecturii, alex | |