| = Vasile Munteanu, | Ottilia Ardeleanu [27.Jun.10 09:34] |
| un tătic îngrijorat de orice ar deranja respirația copilelor sale. o respirație ca un zbor și o binecuvântare. un spirit patern desăvârșit. numai că, ele: "într-o dimineață nu vor ști nimic din toate acestea ceasul mâinii stângi va înceta să fie al meu". zbuciumul părintesc se simte începând chiar cu primele versuri (evidențiez doar "muțenia ploii"!). declarația finală este axiomatică. "dacă ele sunt sănătoase eu ce rost aș avea să dorm?" Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [29.Jun.10 09:25] |
| mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și mai ales pentru cuvinte. | |
| = cum se respira in 3D:-) | Geta Adam [29.Jun.10 09:59] |
| Pentru ca “Dor” e in fiece Nume, sa-ti fie “dor” in fiece clipa:-) Si sa le saruti fiece rasuflare cu mutenia inimii. De multa vreme nu am citit la tine un poem asa « firav », respirand a atata iubire. Si fiecare cuvant e la locul lui, bland si inaripat. | |
| = ehe... | Vasile Munteanu [29.Jun.10 14:21] |
| ochii care nu se văd, nici telefon nu dau... :) uneori, aici și acolo nu există, drept pentru care: mulțumesc. | |