| = "viețile noastre sunt marele semn" | Alexandru Gheție [03.Jul.10 20:22] |
| "într-o pădure de orbi tu vezi și-nțelegi cum se sapă mormintele în fiece zi cum se-nghesuie să își ofere numele ori tăcerea albă și crâncena" Am citit un poem cu imagini reusite, faina abordarea de aici, aceste fericiri repetate si dezastre de la fiece pas... Parca nu suna bine "lângă colina" la o citire cu voce tare :). E un discurs sugestiv aici, puternic, se simte o tristete adanca in acea "colina cu amintiri", se sinte o revolta sufocata de "tăcerea albă și crâncenă". Am remarcat pendularea intre aproape si departe, de fapt drumul asumat catre "marginea văii de ger unde se-ntunecă omul și vântul". cu sinceritate, alex | |
| = din lene nu din ingratitudine | Dumitru Mălin [03.Jul.10 21:43] |
| Promt, ca în totdeauna, Alexandre, prietene! Am schimbat, dupa observația ta f. justă "lângâ colina" cu "dispre colina". Da, eu sunt la vârsta când totul se poate: și să am și să n-am și să pier! Știi că ziceam cândva "la 60 de ani nu mai ești decât o piuliță uzată la carul de foc al lui Dumnezeu". Și teama, spaima, dar și marea bucurie de-a fi încă viu și de-a veni zilnic "pe un drum ca un foc înflorit către casă". Asta până a nu ajunge "la marginea văii de ger unde se-ntunecă omul și vântul". Ai o intuiție poetică extraordinară, citești dincolo de rânduri vezi și înțelegi în locul sensului. Iți mulțumesc si te citesc și eu mereu cu plăcere, chiar dacă comentezmai rar aici și mai mult în gând, din lene nu din ingratitudine! | |