| = ... | nica mădălina [08.Jul.10 00:13] |
| pigulit un pic, mai ales în versurile cele mai lungi (de pildă, milioanele de cuvinte pot fi ajustate) ar rămâne un text genuin. pentru înverșunarea umilinței și pentru finalul care se resimt ca fiind spuse din rărunchi, dar fără țipăt. demn. mi-a plăcut. plus că induce o stare de care eu una mă tot lovesc zilnic și nu cred să fiu singura căreia i se întâmplă. | |
| = peste buzele mele cerul ar săruta sărat sărat | Alexandru Gheție [08.Jul.10 11:23] |
| îmi place cum ai construit textul acesta, sunt interesante în special repetițiile de aici, spre exemplu: ”peste buzele mele cerul ar săruta sărat sărat sărac pământul sărac” - aici e deosebit. Atmosfera e bine conturată. îmi spun că nu sunt făcută pentru anii ăștia mă găsesc tânjind după lumi colorate în soare și-atât într-o singurătate plină palpabilă curată de peste nopțile de tutun cafea și scrum aș putea să cuprind universul în mine peste buzele mele cerul ar săruta sărat sărat sărac pământul sărac unde și cine sunteți voi cum părăsiți copilul din mine când învăț să urc un drum care duce niciunde peste stele și lumi pierdute cu umilință vă privesc de sus un mister îmi simt trupul pe cine ascunde pe cine ascunde p.s - fain nume :) mai trec, alex | |
| = multumesc | Luna Tudor [08.Jul.10 15:19] |
| Multumesc de trecere si va mai astept. Voi mai lucra putin pe text, nu strica niciodata, mai ales dupa ce trec de perioada "la cald". | |
| = . | Ecaterina Bargan [08.Jul.10 22:18] |
| o poezie care se merită citită, măcar pentru că nu se învârte în jurul nimicului, cum se întâmplă, din păcate, prea des, în mai tot ce se scrie. trezește sensibilitatea și dă de gândit. mi-au plăcut mult: cu înverșunată umilință vă privesc de tot mai sus, peste buzele mele cerul ar săruta sărat sărat (și tot ce e deasupra versului acesta). mă bucur că am intrat aici. textul tău m-a făcut să mă simt. | |
| = Ecaterina | Luna Tudor [08.Jul.10 23:47] |
| Mai impartasim :) | |