| = Mama- Tata | Petrica Viorica [20.Jul.10 09:21] |
| Poem pentru scena vieții aș spune. "Scenografia" primului act minunată...dar "uneori tac/ atunci vântul șoptește/ uneori tac/ strâng degetele de la mâini și picioare" și aștept sfârșitul. Da, unii se frâng mai devreme. Deosebit final " păsările cerului gizele vântul - /tată/ mamei semințe- soarele". | |
| = Petrica Viorica | Liviu-Ioan Muresan [20.Jul.10 17:05] |
| Da, e scena vieții, bine ați zis. | |
| = LIM, | Ottilia Ardeleanu [20.Jul.10 19:31] |
| Iată cum forțele naturii - simbolizate prin elfi, devin subiect de poezie. Imaginea lunii strânse de gât de arbori falnici, precum și rădăcinile ca sfredelul, în căutarea apei, personificarea seminței, a vântului și soarelui, dar și imaginea copacilor de 100 de ani cu apa până la genunchi și a celor milenari până la gât dau frâu imaginației cititorului. Pădure bolnavă de viață poate fi întreaga planetă, ca și fiecare dintre noi, oamenii-păduri bolnave. De viață. Ottilia Ardeleanu | |
| = ca imagini | Leonard Ancuta [21.Jul.10 03:46] |
| pare ok. dar in rest imi e cam subtire. | |