| = Petrea, Petrea... | Aurel Sibiceanu [26.Jul.10 06:32] |
| Un sonet căruia în carte musai trebuie să-i găsești un loc special! "Un duh, ca-n lampă, ce-l hrănești cu fluturi" Excepțional vers, îți "trădează" fidelitatea specială pentru poezie, pentru sonet | |
| = lumini și umbre | Laurențiu Orășanu [26.Jul.10 08:19] |
| Sunt nelămurit: când e persoana a II-a singular (insomnia-ți fluturi... Și porți tăcerile... În tine stă), când persoana a II-a plural (Vă poartă... nu găsiți). Pluralul e de la "ea și insomnia"? Sau cum? Norii nu prea sunt ca săbiile, ei sunt amorfi. Nu împung. Virgulele nu sunt corect puse peste tot : "cum povestesc arabii Un duh," ar trebui "cum povestesc arabii, Un duh," Forțare la "Ori rătăciți în gândul plin pământul". Acord aici: "Din creștet numai când te-apuci să scuturi Aduce-ale visării dulci corăbii" ori pui "să-l scuturi", ca să meargă "aduce" (duhul), ori pui "aduci" ... ori n-am înțeles eu. "Poartă îngerește" - cam uzat. "Arabii" nu rimează cu "corăbii" - de neadmis într-o poezie în formă fixă. Ca metafore reușite: "Odaia-i cât un cuib de vrăbii", duhul din lampă, hrănit cu fluturi, "Luminile mirării" . Și aceasta, deși formularea induce ambiguitate: "Și porți tăcerile precum pe scuturi". Muzicalitate, atmosferă - tot pe partea bună. Ghiocel | |
| = Aurel, Laurentiu | Stefan Petrea [26.Jul.10 10:42] |
Aurel, comentariul tau sper sa fie de bun augur si cartea chiar sa apara. Deocamdata nu prea se intrevad sponsori. Laurentiu, multumesc pt analiza amanuntita. | |