| = ... | Monica Manolachi [28.Jul.10 11:32] |
| Finalul aduce o întorsătură surpriză pentru gâlceava din parcursul poemului, ca și cum cuvintele ar migra în florile din coronițe. | |
| = Monica | silvia caloianu [28.Jul.10 17:23] |
| am omis primele randuri, pana la urma. cred ca ramane suficient spus si asa. nu stiu de ce vezi galceava, Monica. multumesc de citire. | |
| = și numai de ale mele nu se atingeau | Silvia Goteanschii [28.Jul.10 18:29] |
| m-am regăsit și eu în poemul tău silvia, mai ales în versul _ câți ani ai silvica repetă mama și mi se rotunjesc ochii și am venit să îți spun asta ca să nu rămâi cu gustul amar, pentru că eu gust din poezia ta dulceața de cele mai multe ori mă uimește în poezia ta, inclusiv aceasta, virginitatea discursului, naturalețea îmi place profunzimea versului cu imensa oglindă, sigurul obiect care ne urmărește metamorfoza trupului pînă la cele mai mici detalii, schimbarea miraculoasă a naturii băieții răi nu pot distruge coronița și nici rochița presărată cu minuscule flori de câmp, pentru că ele sunt bine dosite în suflet, i-a speriat probabil forța care îți protejează amintirile | |
| = ... | Marina Ciobanu [29.Jul.10 14:20] |
| nu te uita așa la mine... ...am si eu o oglindă, ea da la un timp mă priveste străină... ...îmi sint aproape versurile!... | |
| = atat de familar, cald, amarui | Diana Manaila [17.Aug.10 20:48] |
| un poem in care te oglindesti sa te intrebi "cati ani ani?"... | |