= pentru jale carate. Aurel Sibiceanu | Ioan Barb [30.Jul.10 00:34] |
Calea blânzilor pești urcă din râuri direct sus în ceruri la semnul de pace făcut de Dumnezeu. Un poem fain de tot. Am citit și am lăsat un semn. Cu prietenie, Ioan. | |
= Ioan Barb | Aurel Sibiceanu [31.Jul.10 15:51] |
Mulțumesc pentru semn! Dacă tot ai vb. de urcarea peștilor în ceruri, hai să-ți fac o mărturisire! Era spre finele anului 1990 și l-am întâlnit pe poetul Gheorghe Tomozei. Peste o sptămână trebuia să aibe loc parastasul de trecerea celor șapte ani de la moartea lui Nichita. Cum era și seara de Sf. Nicolae am beut în amintirea lui Nichita, la restaurantul U.S.R., și am scris, și eu și Tomozei, mai multe recviemuri. Ei bine, la aceleași versuri s-a oprit și prietenul Tom! Acum altă chestiune legată de tot de pești. Câțiva ani mai târziu, 1995, parcă, îmi "cade" în mână o biografie a lui Avram Iancu, semnată de marele istoric Silviu Dragomir. Acolo se povestește că în timpul depresiilor pe care le-a avut în ultimii 10-15 ani de viață, uneori Iancu prindea pești, îi punea într-un ciubăr cu apă și îi arunca în râu, mult în amontele râului! O uluitoare parabolă despre curăție și libertate... | |
= Recviem pentru sfântul cuvintelor | Călin Sămărghițan [31.Jul.10 17:07] |
Mă opresc doar la "Cu sfială iau și din râuri/ calea blânzilor pești", care iese din călimara unui poet veritabil, semn de ochi de artist. Prin fața frumuseții treci în șoaptă. | |
= Domnule Sămărghițan | Aurel Sibiceanu [01.Aug.10 10:17] |
Trecerea Domniei Voastre îmi produce o reală și molcomă bucurie! În ceea ce mă privește,ca poet, Dumnezeu cu mila! În ceea ce îl priveste însă pe sfântul cuvintelor...să nu ne pripim! Să nu-l uităm pe Daniel Turcea, pe care, personal, îl consider strunga prin care Domnul trimite în lume forța Liniștei Logosului Lucrător... Părerea de mai sus i-am rostit-o și fratelui Ioan Alexandru, Domnul să-l aibă-n pază, prin 1985. Răspunsul lui au fost două lacrămi calde care i s-au împletit în bărbie... Nichita a fost mai de grabă un arhiereu sprințar, poate cel mai mare... Parafrazând pe nu mai știu cine, am putea zice că Nichita a fost trimisul românilor la Domnul iară Daniel Turcea - Trimisul Domnului la români. Cu pace și bucurie, A. Sibiceanu | |
= Strunga Domnului și cuibarul de ape | Călin Sămărghițan [01.Aug.10 17:15] |
Întru totul de acord, domnule Sibiceanu. Aceeași pace și bucurie când găsesc în oameni ca dumneavoastră, trăitori ai largelor taine și mărturisitori ai îngustelor "strungi" înspre și dinspre noi către cele negrăite. | |