| = Iadul s-a electrificat | razvan rachieriu [20.Oct.10 09:11] |
| Bătrânul din nori eu îl asociez cu Dumnezeu, care, paradoxal, nu poate îmbătrâni fiindcă este veșnic și omniscient. Iadul care funcționa pe întuneric s-a electrificat și la lumina lui artificială ard șopârlele în care au fost prefăcuți oamenii legați de rău. | |
| = Re Răzvan Rachieru | rechesan gheorghe [20.Oct.10 12:49] |
| e și asta o cheie. Firește e evident cine-i Bătrînul din nori, dar restul "șopîrlei" ca parte din întreg ghemul amintirilor ghemuite e altceva...te invit să-l descoperi. | |
| = Nibelungulrecheșan | Aurel Sibiceanu [21.Oct.10 11:43] |
| Eeee, neastâmpăratul copchil își imagina că îl poate îmbuna pe Norul Norilor să-i facă din... nori un bestiariu de supralighioane pentru herburile minții lui libere, de Siegfried închipuit ! Amu, dacă Fafner era abțiguit, la ce bun sabia ruptă când era de-ajuns o gioarsă de bucătărie? Mi-a plăcut poemul, sincer, am în cap numai urși care ronțăie fluturi! Face poema prietenoasă imaginea asta. ...și aștept copilul să crească, să ne adie despre Brunhilde! P.s. Mulțam de trecere și o precizare: multe dintre epifanii au fost publicate, la obroc stau doar cele scrise în văleaturile din urmă... | |
| = . | ștefan ciobanu [21.Oct.10 12:58] |
| imaginea ''solzi lucitori'' este usor pleonastica. iar versuri precum: ''Ursu ronțăia fluturii amețiți'' sau ''una bătea nituri pe boltă'' scad din valoarea unui poem prin fortarea unor lucruri penibile. (primul vers citat ar putea fi salvat daca devine''Ursu înghițea fluturii amețiți'', nu de alta dar imi e greu sa aud cum sunt rontaiti niste fluturi). in versurile ''dragoni zgripțori și hidre toate de-a valma'' acel amestecate lungeste inutil o imagine poetica. finalul este promitator, pacat ca este doar final ''norii coceau ciorchini de-ntuneric pe-arac'' | |
| = erata | ștefan ciobanu [21.Oct.10 13:03] |
| nu una batea nituri, ci luna. dar concluzia ramane aceeasi. | |
| = re | rechesan gheorghe [21.Oct.10 13:20] |
| Domnule Ciobanu, Mărturisesc, am consultat dexul și n-am găsit de ce solzii lucitori sunt ușor(sic)pleonastici și nu greu pleonastici; după mine e un clișeu banal, acceptat și-n proză și-n poezie.(de pildă solzii mați ai acoperișurilor prăfuite,ș.a.) Înțeleg că sunteți o natură sensibilă și zgomotul fălcilor lui Ursu, ciobănescul meu livresc ronțăind toracele crocant al exemplarelor de Acherontia atropos vă dă fiori existențiali, dar nu pot accepta o critică prezumtiv literară care să conțină sintagme ca "forțarea unor lucruri penibile".(cu alte cuvinte: "modus operandis tollens" sau de la nonpoet la poet consacrat;chiar așa, domle?) Domnule Sibiceanu, Danke scon, Brunhildele sunt gata să încalece...vîntul, sălciile , scrînciobul, om mai vedea! | |
| = "Revelație" | Aurel Sibiceanu [21.Oct.10 16:13] |
| E clar, hydra se trage din șopârlă! Antărț x 10, era justificata teama comuniștilor de scriitori - umblau cu șopârle, dom'le! | |