| = savoarea | Radu Botta [13.Nov.10 21:08] |
| savoarea cuvantului in Arghezi, ce scoala formidabila. Si intradevar plasticitatea, cu privire la Arghezi sunt de fapt urmarit de un gand care nu stiu cat de exact istoriceste o fi, dar "Flori de Mucigai" mie imi suna ciuperci halucinogene. Am reluat cateva versuri din culegerea aceea si am recunoscut spectralitatea halucinatorie din psilocybe. Nu stiu insa ce a folosit Arghezi, poate Maselarita? Le-am scris cu unghia pe tencuiala Pe un parete de firida goala, Pe intuneric, in singuratate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat imprejurul Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan. Sunt stihuri fara an, Stihuri de groapa , De sete de apa Si de foame de scrum, Stihurile de acum. Cand mi s-a tocit unghia ingereasca Am lasat-o sa creasca Si nu mi-a crescut - Sau nu o mai am cunoscut. Era intuneric. Ploaia batea departe, afaraa. Si ma durea mana ca o ghiara. Neputincioasa sa se stranga Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga | |
| = rădăcini | Petre Anghel [14.Nov.10 09:46] |
| Domnule Radu Botta, sigur că avem de-a face cu un poet de excepție, o zestre de platină a literaturii române acest T. Arghezi. S-o fi drogând cu zeamă din rădăcini de cuvinte? | |