| = Poetul ca obiect contondent sau vârful de silex al săgeții netrase | Călin Sămărghițan [20.Nov.10 22:38] |
| În poeziile autorului Ființa este asumată întotdeauna în integralitatea ei. Rar luciditatea se lasă la el cucerită de sentiment, dar aici o face. Mai întâi însă coboară pe treptele unui conștient colectiv, înspre un om ancestral, un "poet al originilor" dacă doriți, cu care se confundă până la a-i simți durerea din "mijlocul ochilor". Apoi devine pradă îndelung râvnită, obiect exterior sieși, apoi receptacol al acelei moșteniri colective, pentru care trecutul este mult mai prezent decât însăși prezentul. Ca o cetate inexpugnabilă, încă trăind în gloriosu-i trecut, dar care-și deschide propriile-i porți pentru a-și onora cuceritorul. Îndrăznesc să spun că e o poezie de dragoste privită din punct de vedere fenomenologic. Orice eroare de receptare este asumată aprioric de către comentator, dar păstrată în cămara cu ustensile de grădinărit din spatele curții. | |
| = uite | Leonard Ancuta [28.Dec.11 11:47] |
| aici o voce calda, umana, autentica. daca n-ai forta ca in alte parti (pe limba pasarilor, etc) si ai cauta pe acest filon cred ca ti-ai face atat tie cat si cititorilor un serviciu. | |
| = va sa zica se poate! | bogdan dragomir [28.Dec.11 12:05] |
| Leonard, Ma bucura faptul ca ai descoperit si ceva uman in textele mele. Insa, privitor la celelalte texte, poate ca nu m-ai crede daca ti-as spune ca nimic nu e fortat in ele. Nu caut expresia, nu caut cuvintele sau sensurile, nu caut poezia. Se cuvine ca poezia sa ma caute pe mine, nu eu pe ea. Altfel spus, nu textele sunt fortate, ci eu sunt fortat. :) Inca o data, ma bucura si ma surprinde faptul ca inca imi mai citesti textele. Dar cred ca trebuie sa intelegem ca poezia nu e una singura si ca nu rezonanta noastra la ea o defineste ca poezie. Sunt doar textele care ne plac sau nu, poezia e inca departe si indiferenta la placerea sa ne-placerea noastra. Asa talmacesc eu! E posibil si recomandabil sa ma insel. Dar pana la proba contrarie, iti multumesc de trecere si de timpul/ingaduinta acordat/a de a te cauta pe aici. Cele bune! | |
| = În numele ei | Călin Sămărghițan [28.Dec.11 19:32] |
| Bogdan și Leonard sunt doi poeți atât de diferiți încât dialogul dintre ei nu poate fi decât un savuros spectacol taxonomic. Poezia, cum bine intuiește Bogdan, cred că stă într-un colț, relaxată, și zâmbește privindu-ne mișcările haotic-bâjbâitoare în numele ei. Azi e ziua nașterii de-a doua a lui Nichita și tocmai l-am reascultat afirmând că nu există poeți, doar poezie. "E posibil și recomandabil să mă înșel", asta am s-o țin minte. | |