| = . | nica mădălina [04.Jan.11 23:04] |
| ai ceva care zvâcnește, dar riscă să pară că doar se zbate, printre prea multe detalii și anumite formulări puțin bombastice. dacă faci un pas înapoi, îți vor sări și ție în ochi. și dacă renunți la ele, cevaul tău care zvâcnește știi bine că se va ridica și va țopăi și ajunge mai departe decât aici. uite o variantă, în care am tăiat, fără milă, ce am considerat fie că adaugă un aer teribilist, fie că bate prea îndelung la ușă: ieri Frank spunea glume proaste și râdea fără să știe că pereții se îndoiau sub converșii mei când pleca soarele ieșea ca-n făt-frumos și nu-mai-știu-cum dar eu trăiam o poveste cu zâne îmi făcusem părul blond, eram palidă, îi admiram dunga cămășii, credeam că ajunsesem la următorul nivel și m-am trezit că visam ne speriam amândoi, îmi spuneam că e o repetiție proastă și lumina pâlpâia deși noi eram deja în basm Frank țipa, îi răspundeam în slow motion n e v e d e m m a i î n c o l o am plutit atât de mult că nu-mi mai recunosc scrisul eu și Frank mai trecem câteodată prin oglindă, nu îndrăznim să spunem prea multe cuvinte | |
| = "eu și Frank mai trecem câteodată prin oglindă" | Adrian Firica [05.Jan.11 02:05] |
| la blue café timpul stă pe scaun și ne privește ca să-i spunem cuvinte eu și Frank mai trecem câteodată prin oglindă nu îndrăznim m-am trezit că visam pâlpâiala deși noi eram deja în basm Frank țipa și i se răspundea în slow motion n e v e d e m m a i î n c o l o nu mai știu cum trăiesc povestea cu zâne mirosind a cretă făcându-mi păr blond ce rost mai are rimelul îmi spun fiindcă-i o repetiție proastă precum lumina și-i precum pereții ce se îndoiesc sub converși plecați în... spațiul virtual unde nu există trandafiri și-alte aiureli unde-mai pot pierde un picior tăiam “aierul” cu vorbe de ne spăriam amândoi de armageddon ș' d-atâte alte aberații eram palidă – admiram dunga cămășii văd în fiecare an cum cresc dorințele mele fără să știe un shotgun și desigur soarele ieșea ca-n făt-frumos Frank spunea glume (cam proaste) și râdeam – credeam că ajunsesem la următorul nivel și visând c-am plutit atât de mult nu-mi mai recunosc scrisul simt că următorul eu și Frank trecem câteodată prin oglindă nu îndrăznim la blue café timpul stă pe scaun ne privesc să spunem: cuvintele eu am spus ce am avut de spus... mai sus! | |
| = ... | Anni- Lorei Mainka [05.Jan.11 02:10] |
| cu timpul la aceeasi masa ti-a reusit un poem la care Frank nu va mai tipa! | |