| = cumva languroasă | Alexandru Gheție [21.Dec.10 02:02] |
| "atunci când ninge soledad fiecare fulg ce urcă în mine devine cumva o inimă a ta" când am nevoie de o porție de imagini deosebite, trec pe aici :) În fine, îmi place și aici cum reușești să ajungi la esențe. e un text mai dulceag, mai intim. dar lumea e o "perdea de brațe întinse", nu? și fulgii care urcă - o inimă... plăcut aș spune - sunt peter pan cad în golul din pieptul tău... alex | |
| = Alex, | Ela Solan [21.Dec.10 09:14] |
| asa si esti, un 'peter pan' intr-un 'neverland' al poeziei. si da, lumea 'o perdea de brate intinse'...inspre ce?...dar pana sa aflam raspunsul, fulgii care urca in noi mai pot deveni inimi. multumesc, alex, pentru caderea in golul din pieptul meu... elsa | |
| = da | Raul Ionut Coldea [21.Dec.10 21:06] |
| "nu te înlănțuie niciun braț atunci când ninge soledad fiecare fulg ce urcă în mine devine cumva o inimă a ta" Partea asta de final mi se pare foarte bună, cea mai bună. Mi se pare că aici se spune mai sincer, mai direct decât în restul poemului. Mi-a plăcut discursul confesiv, intim. Mai trec. Raul | |
| = Raul, | Ela Solan [22.Dec.10 09:39] |
| da zic si eu...cand nu zic nu. :) multumesc pentru lectura si semn. te mai astept. elsa | |
| + O poveste a iernii și a singurătății | Aurel Sibiceanu [22.Dec.10 10:26] |
| Da, doar o poveste, una a iernii și a singurătății. O poemă scrisă impecabil, cu ușoare, dar bine-lucrătoare, tușe livrești, un studiu de caz ori un exercițiu de stil, cum îmi place mie să spun despre lucările în care nimic nu prisosește, nimic nu lipsește. Poezie adevărată, poemul de față oferă cititorului posibilitatea de a-i continua "povestea" cu povestea lui. "lângă un trup veșnic tânăr nu e spațiu" Iată un vers care definește atotcuprinzătoarea tinerețe, care trimite cititorul în peripețiile imaginației... Cu prețuire | |
| = Aurel Sibiceanu, | Ela Solan [22.Dec.10 14:35] |
| multumesc mult pentru aprecieri, pentru cuvintele frumoase. o steluta neasteptata, surprinzatoare, pe care cu bucurie o voi pune in brad. dar cel mai mult ma emotioneaza sintagma 'poezie adevarata' in asociere cu textul meu. imi aminteste de spusele poetei Ana Blandiana 'nu exista poezie mai buna sau mai putin buna, poezie mai frumoasa sau mai putin frumoasa...exista poezie si atat'. aici fiind un atelier literar, iau spusele dumneavoastra ca pe o mare ingaduinta, o incurajare. pentru care va multumesc din nou. cu pretuire, ela solan | |