| = suc de rodii | gena gurau [28.Dec.10 07:02] |
| uh! între două sudalme tipice de bucureșteancă - din est :D - pen'că-mi tot pică net-ul și cam am treabă, m-or invadat miresmele și aromele alea ale voastre.. de la mine începea porumbul :D; de la tine vine o 'larmă' de nedescris, dar ciudat, una a senzorialului, a cromaticii, a micilor vietăți - de la bondarii răsfățați, până la bezmeticu' de gogu...gogo.. whatever.. un film continuu, dar, paradoxal intrerupt de flash-uri sentimentale.. mă strecot tiptil, aproape pe furiș pe veranda magică.. și arunc un ochi, așa, nițel mijit, în cufăru' cu zestrea bunicii... adulmec în treacăt pita fierbinte din cuptorul bunicilor și mustățile de smântână ițite pe negândite.. doamne, cât de mult îți "trebuie să poți parcurge lumea vieții tale, chiar dacă amintirile te fac uneori să-ți muști buzele"..! | |
| = re gena gurău! - sucul de rodii - bun la salata si depresiuni... | Anni- Lorei Mainka [28.Dec.10 10:45] |
| draga Gena - inteleg ca intelegi si mai ales am putea bine sa ne asezam la un foc de tabara in acele lumi .... plimbarea ta pe aici m-a indemnat sa ma reintorc pe curind | |
| = Un adevărat | nicolae tomescu [28.Dec.10 13:06] |
| Regal al plantelor autohtone și exotice. De câte ori văd la texte Cartierul Rahova mă întreb ce va mai fi. Iată, și de data asta, o descriere realistă a anilor de atunci dar și o nostalgie a rădăcinilor ardelenești. Vă doresc un An Nou fericit, plin de realizări | |
| = re nicolae Tomescu...... | Anni- Lorei Mainka [28.Dec.10 16:01] |
| uf, bine ca a aparut si un martor....totul exista atita vreme cit cineva ori vorbeste or scrie or se gindeste la ceva, apoi s-a terminat si pina la urma se termina tot......dar putin ar putea sa mai dureze....iar despre copilarie si Rahova, cel putin cei care am trecut pe acolo, observ ca ne dau lacrimile, si nu pentru ca am taiat ceapa ..... | |
| = ,,București, cât de mult noi te iubim’’ | Doru Emanuel Iconar [29.Dec.10 14:15] |
| În loc de ochelari de soare sugerez purtarea celor de cal, atât de urâtă a devenit capitala. Dar Bucureștiul de aici mi-ar fi placut. Sigur. Cât despre exotice sau altele, imaginația face minuni. Depun mărturie. Doar să ne dăm drumul pe aripa ei. Și știți ceva? Am văzut cutia gri, cea de pick-up. Are bunica una. M-am tot mirat cum de scoate sunete. Și mai are și acum “în bucătărie dulapul standard dintr-o singură bucată, de culoare albastră sau verde?, cu o vitrină mică pentru păhărele, cu două uși și două sertare.” O parte din propoziții le-aș reface, altele le-aș scurta, altele pur și simplu te iau pe sus ca valul mării și asta e bine. Doru Emanuel | |
| = ești de partea puterii, e clar! | Adrian Firica [29.Dec.10 16:06] |
| pe vremuri, când urcai de la poalele Dealului Mitropoliei (pe stânga!), înainte de a ajunge în Piața Coșbuc, te răvășeai de tot: mai era, încă, o potcovărie, prin anii '70. dar, dacă mă supăr pe tine, pot să-ți povestesc și cum stăteau lucrurile în spatele Teatrului Fantasio din Constanța și cum puteai coborî spre mare pe lângă balconul Teatrului de păpuși, din care s-a aruncat în viața publică și politică MAZÃRE. nu știi cine-i Mazăre? foarte rău! înseamnă că ții cu puterea! | |
| = re Doru E Iconar...da...da | Anni- Lorei Mainka [29.Dec.10 18:41] |
| sigur voi scurta, voi imparti, voi sterge, amintirile sunt ceea ce curge printr-o sita pentru care matrita e la cineva care este in spatele altcuiva.... un com mi-ai scris, tare frumos, "luat de val", merci din suflet. | |
| = dlui Firica....mazarea e de 2 feluri: verde sau primar! sau? | Anni- Lorei Mainka [29.Dec.10 18:44] |
| hai , scrie-mi unde era potcovaria! si da, stiu cine e Mazare, nu am scapat de a fi informata, cind am fost la constanta.. il cautam pe Ovidiu si am dat de dl Mazare, eh, si noi acum, vrem sa nu se schimbe nimic in 2000 de ani! | |
| = Locul sacru al lămâiului și amintirile sacre ale copilăriei | Călin Sămărghițan [30.Dec.10 11:11] |
| Pe măsură ce înaintezi, textul trezește pas cu pas savori nebănuite și răscolește amintiri. Te prinde și, invariabil, cititorul face analogii. Un spațiu sacru al lămâiului am avut și noi, iar dintre amintirile sacre ale copilăriei, o voi dezvălui doar pe una: chiar și acum, de fiecare dată când mănânc atent o portocală și-i rup pe îndelete coaja în mâini, simt în ea gustul Crăciunului. Că mâncam portocale două zile pe an. Și dacă suntem aici: mai era un spațiu sacru, spre care ne îndreptam privirile, tot în preajma Crăciunului, în fiecare dimineață și seară, ca o rugăciune: pe dulapul din bucătărie, unde se coceau bananele. Ele se lăsau așteptate. Și era fain. Mulțumesc! | |
| = re Calin Samarghitan.....sub o coaja de portocala | Anni- Lorei Mainka [30.Dec.10 15:45] |
| da, acolo tinem si acum din cind in cind o portocala sau banana iar batonul de vanilie isi face veacul in frigider, uneori nu-mi vine sa-l tai..... pragurile si scarile.....ma bucura revenirea ta printre cutii si cutiute din copilarie... | |