| = daca te-a uitat fiscul, e de bine! :D | Anca Roshu [28.Jan.11 13:09] |
| uite, vezi, desi titlul imi parea cam pretios si liricoid, ne-genul tau (chiar asa, de unde pana unde blossom blues?!), am zis hai, fie, is curioasa ce e in... am dat enter... si... o superpoezie, care te de/scrie foarte bine (zic eu) si in care melancolia (usor blegoasa, daca nu ti-e cu suparare) se impleteste ca si atele alea rosu-alb de la martisoare cu un cinism usor digerabil... mi-a placut foarte tare partea in care nu se-ntelege pentru cine plangem (eu cred ca pentru cei ce raman...) si aia cu stelele... trag speranta ca se-mplinesc si dorintele fumatorilor si spun PRECISA :) ca se implinesc si dorintele alea puse cu ochii deschisi... mai adaug doar ca dintre toate dorintele tale, cea mai grea/ chiar imposibil de implinit este ultima (sa faci pe cineva sa nu plece) si ca aerul tinut in piept ca o imbratisare e printre cele mai blue versuri pe care le-am citit la tine... mai trec, desigur! :) p.s. si E-ul ala de la ce e, de la erou? or what? | |
| + un poem despre un E in fata marelui Fisc | Paul Gorban [28.Jan.11 14:23] |
| emilian e un poem care m-a prins d ela primul vers pana la ultimul. curge frumos si are doze puternice de meditatie. sunt aici tei fotograme cere se completeaza intre ele. pleci dinspre personal spre seciund ca spre final sa creezi un amestec puternic de oameni, de sacrificiu. strofa a doua si cea de-a treia dau gratie intregulu poem. | |
| = re | emilian valeriu pal [28.Jan.11 15:08] |
| Anca, sper ca te-ai lamurit cu titlul. E noua mea obsesia(i'm bleeding in ways of fire burned). :) E-ul ala poate sa fie foarte bine de la erou sau Emilian. :) Cit despre versul ala de care zici tu ca e blue, imagineaza-ti cum e sa simti asa ceva. Multam. Paul, onorat de semn. Prima parte e un fel de pomenire. Acum 12 ani, pe 25 ianuarie a murit bunica mea si eu a trebuit sa duc crucea in cortegiul funerar. | |
| = citit cu placere | strahaianu ionela [28.Jan.11 15:09] |
| o lejeritate a scrisului in care am intalnit naturalete, simplitate dar nu simplism, profunzime, introspectie, ironie, sarcasm, uneori umor, tristete, nostalgie, comparatii surprinzatoare, sensibilitate, imaginatie\creativitate cat cuprinde, si asa mai departe..... si nu e valabil doar pentru textul acesta...... | |
| + ... | radu stefanescu [28.Jan.11 15:51] |
| comemorarea ca pretext de evocare a disoluției personale undeva în binomul terestru-celest, moment de tristețe reținută, nostalgic și autoironic deopotrivă, în inutila tentativă de recuperare a reperelor propriei identități... "își ștergeau gura cu mîneca de parcă ar fi vrut să șteargă tot ce puteai să însemni" - aici, și peste aerul ținut în piept ca pe o (ultimă) îmbrățișare, am revenit și eu, anonimul, cu propria mea, incomunicabilă, probabil similară, perfect anostă, durere. | |
| = re | emilian valeriu pal [28.Jan.11 17:43] |
| Ionela, bucuros de oaspeti noi. Radu, personal, sint onorat. Nu pentru stea ci pentru incomunicabila, probabil similara si perfect anosta durere. | |
| = singurul gest de tandrețe permis e să trag aer în piept și să-l țin cît mai mult | Adrian Diniș [29.Jan.11 16:31] |
| mai puțin strofa a doua, deși primele două versuri și jumătate prevesteau ceva bun și ele, dar se duce-ntr-o scenă patetică și absolut gratuită, din punctul meu de vedere, ca să nu mai zic că se întâlnește pe toate gardurile. în rest, e un poem foarte frumos. găselnița cu fiscul și uitarea reușește să aducă o notă ironică într-un text, de altfel, plin de lirism. | |
| = adrian | emilian valeriu pal [29.Jan.11 17:56] |
| Multam de semn. In ceea ce privester strofa a doua, daca ai timp asculta si vei intelege; http://www.youtube.com/watch?v=DACkhMdnF-M | |