| = „Nici să mori n-ai fost în stare! ” | Florentina-Loredana Dănilă [23.Feb.11 00:43] |
| Un text savuros ce analizează cu umor viața noastră de toate zilele. Condei bine mânuit, iar firul roșu care străbate întregul text - apologia disprețului - dă o altă cheie, ușor amară, în care se poate citi. Felicitări! | |
| = Subscriu părerii Loredanei! | Anda Andrieș [23.Feb.11 10:13] |
| Porția mea de bună dispoziție pe ziua de azi! Bravo! Mai vrem! Loredana, mulțam pentru drumul indicat! Ai idee de ce stau în atelier celelalte texte? | |
| + Apologia ființei... | Emil Iliescu [23.Feb.11 17:31] |
| Un expozeu literar menit să disece, pas cu pas, călătoria omului prin lume. Spirit caustic, o mână sigură de prozator, un fir epic presărat cu clișee existențiale, mărirea și decadența ființei născute sub soare, văzute prin sticla gofrată în spatele căreia se ascunde de noi de cele mai multe ori viața. Etapele ființării noastre sunt descrise cu o paletă umoristică densă: "...Maică-ta urlă ca o dementă, un om în alb te smulge de scăfârlie ca pe-o sfeclă, după care ești ținut cu capul în jos și plesnit la fund ca să nu-ți faci o impresie greșită despre ce te așteaptă". Apoi stadiile de "coacere" humanoidă, fiecare cu tertipurile și cutumele ei, devin angoase existențiale ce te pândesc la tot pasul. Așa că liniștea dorită, perpetuă, nu ți-o poate aduce decât faptul că"...sistemul își revine rapid și te pune într-o cutie solidă de lemn, bine sigilată cu cuie sau piroane. Singura motivație a coșciugului se poate oferi dacă ne gândim că mortul este și acum considerat un nemernic. Adică nu ești un mort cu bun-simț care să putrezească liniștit în pământ, ci un neserios care ar putea învia, suge sânge, speria copiii și strica socotelile moștenitorilor. ..". Felicitări pentru anvergura texturii și pentru vivacitatea comică! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = iii | Elena Marcu [23.Feb.11 20:18] |
| Un text supersimpatic, savuros și deștept. Pun semn de carte. | |
| = Și popa prea s-a grăbit la sfârșit | Dan Norea [23.Feb.11 21:19] |
| Păi e normal. Popa e bărbat și, în lumea femeilor, e un lucru binecunoscut - bărbații prea se grăbesc la sfârșit. În cazul nostru, cred că este unul din motivele principale ale disprețului suportat de autor din partea soției. :) Vin să mă alătur predecesorilor în aprecieri - un text bine scris, un umor bine temperat, un stil care dovedește că autorul nu mânuiește condeiul de azi- de ieri. Felicitări! | |
| = Mulțumesc! | mihai nedelcu [23.Feb.11 23:05] |
| Da... numai eu puteam posta un mesaj cu titlu și trei cuvinte în loc de conținut. M-am grăbit din entuziasm să apăs pe toate tastele, am apăsat și enter și uite ce a ieșit. În prezent sunt foarte măgulit de mesajele voastre, soția chiar mi-a atras atenția să nu mi-o iau în cap că tot un zăpăcit rămân, așa că vă mulțumesc plin de modestie (de fapt am ras două beri închinând cu oglinda și felicitându-mă pe "silent"). Ca începător pe agonia.ro nu mă așteptam la așa comentarii, e mare lucru că mai sunt oameni interesați de nou și dezinteresați în laude. Numai bine! | |