| = E deja 16.55 | Maria Prochipiuc [16.Feb.11 16:52] |
| Amintirea unui timp spus într-un fel anume, amintire revăzută prin ochiul de copil, un mod deosebit de rdare a unui moment pe arca timpului. Îmi place mult să te regăsesc așa, cu aceste spamuri despre timpul trecut, dar de ce nu și de prezent. Am citit cu placere, acest prag din viața ta, cred că bunica făcea și dulceață de trandafiri, nu? | |
| = ... | Marinescu Victor [17.Feb.11 12:07] |
| Maria, ma bucur sa te gasesc aici! si da, bunica facea si dulceata de trandafiri, dar fiind foarte putine nu stateau pe rafturi.:) cred ca suma pragurilor pe care trebuie sa le treaca cineva si cum, fac din acela un munte sau nimic si in functie de rezultat, te poti intoarce sau nu in timp. ma bucur ca ti-a placut si te mai astept, chiar daca de cele mai multe ori textele mele sunt altfel decat acesta.:)intotdeauna e mai mult decat se vede. am ales sa nu raman in loc si sa inteleg pana unde pot ajunge si pot sa fac acolo. multumesc mult! Victor | |
| = erata | Marinescu Victor [17.Feb.11 12:08] |
| si ce pot sa fac acolo | |
| + pentru suflet perfect | Silvia Goteanschii [23.Feb.11 14:54] |
| de multe ori când îți citesc poezia tipică îmi vine să dau bir cu fugiții și să nu mă mai întorc. totuși, parcă m-ar chema ceva aici, în spatele unor rânduri, poezii ca aceasta sau gen "în scoția e frumos", "cea mai bună moarte". datorită ritmului interior, bunicii și imaginilor autentice, nici urmă de flarf. și pentru că traiectoria bizară se referă la cele trăite, ar fi minunat ca cele scrise să urmeze traiectoria clasică a poeziei. o așezare pe verticală ar ajuta mult formula lirică a acestui text care este și pe care vrei să-l știi poezie, indiferent de unele inserțiuni narative. e ora 9 și citesc despre flarf. ’80 + anul căpșunilor, cel mai frumos an. ca niciodată bunica a umplut cămara cu dulceață și nu mai aveam timp de nimic. dă-l dracului de liceu pedagogic cu tipele lui cu tot. îmi petreceam întreaga zi cu lingurița în mână. așa arăta fericirea mea și bunică-mea îmi spunea că o să fac diabet, că o să mor. parcă mai ieri lingeam lingurița aia și mă uitam în țâțele vecinei care umplea căldarile cu apă. îi cădeau una peste alta, albe, mari și jocul ăsta al nostru era sufletul perfect. într-o zi mi-a căzut lingurița și sunetul ăla a fost pentru toți un spam. la fel cum primești sex pe mail cand nimeni nu știe cu adevărat ce reprezintă, e tot un spam. doar să-ți aduci aminte. de ce n-ai scrie tot timpul așa, victore, dacă poți? | |
| = ... | Silvia Goteanschii [23.Feb.11 14:56] |
| er. ’80 - anul căpșunilor, și or mai fi :) | |
| = ... | Marinescu Victor [25.Feb.11 10:29] |
| Silvia, habar nu am de ce nu scriu asa tot timpul!:) desigur ca mint acum.:) pentru ca pot sa scriu si asa, probabil nu vreau inca. nu stiu de ce, dar cred ca stilul asta un vers sub altul, vezi tot la tampenii ma gandesc, e ca moartea cuvintelor si cel putin pentru moment nu vreau sa mai dau enter:). e mai simplu. iti multumesc pentru ca nu renunti sa te intorci. cred ca asta e o poezie mai frumoasa decat pot sa scriu eu vreodata. pentru ca uite, tu te intrebi de ce si e frumos. | |