| = un | Ottilia Ardeleanu [26.Feb.11 09:51] |
| Vasile Munteanu cuprins de flăcări, fiindcă talentul este cel mai bun de întețit focul, este lemnul care arde pocnind cu scântei. remarc o altă stare de a spune, începând cu poemul precedent, dar care nu dezice forța, arderea internă. poetul poate să "ardă", numai cititorul să "mocnească"! ca de fiecare dată, Ottilia Ardeleanu | |
| = părere înflăcărată | Liviu Nanu [26.Feb.11 11:07] |
| O singură sugestie am (deși sînt aproape sigur că nu vei ține cont de ea). Aș reformula astfel (pentru sublimare): "acum nu sunt sigur că dacă aș aș mai sări să sting un om cuprins de flăcări" Un poem bun, l-am citit cu plăcere | |
| = . | Vasile Munteanu [26.Feb.11 11:51] |
mulțumesc, Ottilia, pentru părere, mulțumesc, Liviu, pentru sugestie; și pentru lectură, desigur. | |
| = domnu' Nanu | Vasile Munteanu [26.Feb.11 20:47] |
| din spirit de contradicție, textul a suferit mici purificări; la construcția respectivă, na, ca la piață, nici ca mine, nici ca domnia voastră; oricum, mulțumesc pentru mobilizare. | |
| = ego-go | marian vasile [26.Feb.11 21:16] |
| “ beau pe cât posibil tărie nu suport gândul că aș putea arde mocnit”, forte-le prezenței, aș renunta la “motivul pentru care”. De asemenea, aș numi aceste construcții “secvențe”, dacă nu vizibil, cel puțin la nivel de crez și le-aș pune/posta/pro-pune/expune/apune împreună cândva/undeva/cumva. În rest, de bine, ine, și alte cațăline. Marțian, preferă… | |
| = echoticule | Vasile Munteanu [26.Feb.11 22:18] |
ai dreptate, câtă luciditate..., atâta trezie; mai lasă caprele, că uite unde te-au adus. a semene a | |