| = Estetism | George Pașa [28.Feb.11 22:13] |
| Aurele, mi se pare o idee bună să postezi textele acestea mai vechi și să le verifici rezistența la timp. Din punctul meu de vedere, al unuia dintre cei care au citit și pe clasici, și pe cei din secolul XX deja clasicizsți, această poezie e viabilă încă, așa cum rămâne un model pentru mulți Rilke, cel căruia îi dăruiești poezia. Mi se pare aici o poezie ce transmite și stări, și reflecții filtrate prin sita culturii. Există și o bună dozare a tropilor, ultima imagine amintind cumva chiar de Rilke, poetul care, pe bună dreptate spun unii, m-a format și pe mine, chiar dacă nu mai scriu în stilul său. Ceea ce mi+-a plăcut întotdeauna în ceea ce scrii este această îmbinare dintre un anume realism al viziunii, asociat cu o trăire mistică; gust pentru estetizare, dar și atenție la fidelitatea ideii poetice. | |
| = Pentru George Pașa | Aurel Sibiceanu [28.Feb.11 22:37] |
| Mulțam de trecere și de cuvinte, George. Te-ai potrivit cu părerea lui Laurențiu Ulici; în volumul doi din "Literatura română contemporană", primul apărut în 1995, despre mine a început să scrie pornind exact de la această poezie ! Din păcate nu a mai apucat să publice pomenitul volum... Da, am ocazia frumoasă de a "proba rezistența", ai intuit. Acum scriu puțină poezie și, așa cum am mai spus-o, am obiceiul să las să treacă 2-3 ani peste texte, uneori și mai mulți. După intervalul acesta iau hotărârea ce și cum să public. Grație acestei parcimonii am acum două cărți în așteptare. Sper să fie și ultimele cărți de poezie; nu vreau să mă autopastișez ori să scriu doar de dragul de a scrie. Sunt atâția care au multe de spus... Salutări ! | |
| = fără de noimă... | Dorian Duma [01.Mar.11 04:03] |
| Mie mi se pare firava (poezia), ambigua, nu-mi transmite nicio stare, imi amintesc in anii 80 de Ion Mornoran care scria poezie. Poezie! Nu rodii si trestii. Si cocorul. Si luceferii. Nu ca as fi impotriva romantismului (devoalat aici) sau subred. Pentru ca simbolic nu e nimic decat sugestia din dedicatie. Si ce daca e dedicata lui Rilke, nu-i da nicio valoare poemului insusi, am citit observatiile pe care le face george pasa si n-am inteles absolut nimic. | |
| = .... | Anni- Lorei Mainka [01.Mar.11 04:45] |
| si era timpul sa vina si aceste adieri lirice....dinspre mare.... precum vin ele , pasarile, fara noima , pentru ca vin... ce mai conteaza alte instante sau? | |
| = Hanne, D-le Duma | Aurel Sibiceanu [01.Mar.11 06:10] |
| Hanne - să ai o primăvară frumoasă și să duci la bun sfârșit visele Doamnei. La mulți ani! Dorian Duma - Ce întâmplare ciudată trecerea și cuvintele Dumneavostră! Mă și tem să vă spun că îl contraziceți chiar pe... Monoran, Dumnezeu să-l țină în lumină. Dacă voi găsi în arhiva mea, destul de bogată în foto.(manuscrise de la prieteni și documente de tot felul) o fotografie din 1992, pe spatele căreia Ion a scris niște cuvinte despre cei din foto.: el, eu, Ion Iuga, Mihai Olos și Ana Blandiana, precum și despre... acest poem, vă voi trimite-o scanată față-spate. Fotografia a fost făcută de un alt mare dispărut, de poetul și caricaturistul Traian Furnea. Dar, gusturile nu se discută și vi le respect. Mulțumesc pentru trecere. N.b. nu i-am dedicat poemul lui Rilke pentru a ridica valoarea poeziei ori din trufie; nu-mi stă în fire. | |
| = Amintiri din… senectute | Gigi Burlacu Pietreanul [01.Mar.11 11:33] |
| Inițial voiam să fac un comentariu inteligent sau, cel puțin, deștept. Apoi mi-am dat seama că autorului – care trece deja la etapa de simplu și înțelept (avatarurile, deh!) – nu-i trebuie așa ceva. Nici din punct de vedere estetic nu-i necesar un astfel de demers. Precocitatea senectuții, ocult prezentă - "Ce nu-mi amintesc tace în rodii și trestii, mă așteaptă-n bătrânul spre care duc pe scut amiaza puterilor mele, soarele ei:” - își este autosuficientă. Declararea poemului dedicație lui René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke este o „parșivenie” poetică, pe care o pot înțelege doar cei ce rezonează cu vârsta și „stilul” Aurel/ului. În realitate... „Femeia pe care-am iubit-o nu se mai vede decât pe lama unui cuțit... pe raza ce ține... „ Și iubit și criminal, simultan, ucide –din necesitate și economie– femeia-idee, spre a o păstra mereu vie, înlăuntru, dincolo de primul sfert de secol de viață (1980). Își asumă, matur și prematur (dată fiind vârsta la care a scris poemul) o anume distanță – și aici este „secretul” poemului – față de iubire, de fizicul comun și vulgar, dar necesar... „Stă între mine și ea un râu peste care trec morții... o depărtare ce trebuie înșelată cu viața.” Precocitatea viziunii „... mă așteaptă-n bătrânul spre care duc pe scut amiaza puterilor mele, soarele ei... „ prefigurează viitoarele încercări „... leu săgetat uneori fără de noimă...” și duce la necesara resemnare. Iar poetul, inexorabil, curge înspre introspecția înțeleaptă... „și tac lângă Marea... " Un poem pe „calapodul” meu, clasic, dar rebel, opzecist și nu prea („încăpățânările” ineditului). Mulțumesc, Aurele, pentru... amintirile anilor! Atât! Cu amiciție, Gigi P.S. Dacă tot nu mai „poem/ezi”, apucă-te serios de epigramă: idei ar fi și dacă ajustezi puțin prozodia, merge! | |
| = Clipe... | Miclăuș Silvestru [01.Mar.11 11:33] |
| de meditație (iubire, trecut, prezent) pe malul "Mării ce își trimite delfinul spintecat" al istoriei! Deși destul de explicat, mesajul este încărcat cu... mister ! Citit cu plăcere! Succes! | |
| = Erată | Gigi Burlacu Pietreanul [01.Mar.11 15:03] |
| "... dar rebel, opzecist și nu prea... " A se citi "optzecist" ! Scuze... involuntar! G.B.P. | |
| = mi-e dor de vremea poeziei... | Carmen Duvalma [05.Mar.11 10:47] |
| Aurel, reușit poemul tău...m-ai făcut să-mi amintesc vechile întâlniri ale poeților pe care le punea la cale Laurențiu Ulici chiar prin anii '90, mi-e dor de vremea în care scriam poezii...felicitări! | |