Comentariile membrilor:

=  Marile capodopere s-au născut din foame	mihai nedelcu [15.Mar.11 15:26]
Woody Allen zicea într-un film că lipsa de sex e motivul pentru care acum poate zbura (își inventase un elicopter acționat de propriile picioare). Mințile geniale gândesc la fel! Super textul, l-am citit cu plăcere. Într-o lume în care toate se schimbă e liniștitor să știm că ceva rămâne constant: "Kilogramele mele: 51."
=  eu am ras	Anca Roshu [15.Mar.11 15:43]
ceea ce nu mi s-a mai intamplat de ceva vreme in timp ce citesc texte de p-acilea. e dragut textul tau, si reconfortant, in acelasi timp. o sa existe si o continuare cu cele 51 kg/ eventual drastic reduse dupa dieta? singura chestie mai putin credibila (asta e un punct de vedere feminin) este ca o greutate de 51 kg poa' sa declanseze asa de multe drame...
=  :)	Elena Marcu [15.Mar.11 17:43]
Mihai, nu-mi amintesc replica, dar cred că știu filmul, o să-l și caut să-l revăd pt că sunt într-adevăr mortale scenele de zbor.:) avea și o bicicletă zburătoare.:) Despre kilograme, numai în șoaptă și numai de bine. Liniștitor, huh?:)) Anca, știu, știu, pentru nimeni nu pare credibilă criza kilogramelor la 51, știu, dar să spunem că am oase ușoare, nevroze și mai ales, ca să-l citez pe Mihai, e îngrijorător că rămân constante.:) kilogramele. Altfel, nu e nici atât de dramatic precum m-am lamentat, am mințit cu eticheta.:) Sper să scriu curând un roman în 10 volume despre cum am slăbit în 10 pași.:P Vă mulțumesc amândurora pentru zâmbet și îngăduință.
=  Hmm... dacă mai știu eu matematică...	Dan Norea [15.Mar.11 18:41]
...102 kile ale mele înseamnă exact dublu. Adevărul e că mă alint, am avut o singură dată 102 și m-am speriat atât de tare că am depășit quintalul, încât urgent am slăbit, de teamă, la 99. Greutate la care am stat câțiva ani, liniștit, până prin noiembrie, anul trecut, când am mers la un prieten de-al meu, medic de familie. După ce m-am plâns de una- de alta, mi-a explicat că toate, absolut toate - coloana, gâfâiala, lipsa de mobilitate, colesterolul crescut - se trag de la burtă. Până și vederea în ceață (am un început de cataractă) se trage de la glicemia crescută, care tot dietă se cheamă. M-a convins. Dar n-am început o dietă simplă, că din astea am mai urmat câteva, cu un succes imediat dar strict temporar. Nu, am început mișcarea! Începând cu 1 ianuarie sunt alt om. Merg la sala de forță. Merg zilnc pe jos. Am renunțat la dulciuri, la pâine, la BEREE! Aici recunosc, trișez un pic - beau o bere pe lună, în prima duminică din luna respectivă. Pe care o aștept precum însetatul urma de cal plină cu apă de ploaie. E drept, din dietă face parte vinul roșu sec - asta am voie, cică are antioxidanți. Ei bine, în ianuarie aveam un moral excelent - slăbisem în trei săptămâni de la 99 la 94 kile. Începusem să fac socoteli, îngrijorat, dacă să-mi schimb garderoba de iarnă, că hainele de primăvară- vară în mod cert erau compromise. Dar uite că după încă două luni, tot 94 kile am. M-am cam desumflat, din păcate numai la figurat. Dar merg înainte, că dacă renunț, știu sigur ce mă așteaptă - un salt brusc la 105 kile. Pentru viitor, propun să ne ținem reciproc la curent. Mai ales că am aflat că te-a lăsat (și) amantul.:) Revenind la text, uite că ai aplicat (nu știu dacă premeditat) o metodă de aerisire a textului - informațiile meteorologice. Ca să continuu dialogul început în pagina lui Mihai Nedelcu, tu susții că într-o pagină cu caracter confesiv (cum sunt cam toate cele scrise la persoana întâia), dialogurile cam strică atmosfera de intimitate dintre autor și cititor. Eu aici nu sunt de acord, un dialog scurt, inserat cu grijă, face bine. Aduce un scurt moment de relaxare, mă refer la un cititor obișnuit, care după trei fraze obosește un pic, își ridică ochii, se uită la ceas, se uită să vadă cât de lung e textul, oftează și continuă să citească. Nu mă înțelege greșit, nu îi dau cuvântului "obișnuit" un sens peiorativ, îi dau exact sensul din reclamele la detergenți, care se raportează la un detergent obișnuit. Evident, persoanele de față (mă refer la toți cititorii agoniei) sunt excluse. Ah, uitasem: mă bucur că mai scrii și tu câte ceva, și încă la persoana întâia. Îmi place atmosfera asta de intimitate dintre autor și cititor. :)
=  tu la 94, eu măcar la 49	Elena Marcu [15.Mar.11 19:56]
:)) Dane, m-ai convins. Mă duc la sala de forță.:) Și cred că mă apuc de băut vin. Poate devin și eu un alt om. Ne ținem, ne ținem la curent.:) Stai așa, nici chiar așa, nici vorbă să susțin în mod absolut că un dialog într-o pagină confesivă strică textul.:) Era vorba de textul lui Mihai. Poate și pentru că, eu însămi fiind o stângace a dialogurilor (nu doar, nu doar), sunt mai atentă la ele. Da, știu, culmea, la alții. Mă bucur că ai citit textul.:) Mulțumesc.
=  multu	Anni- Lorei Mainka [15.Mar.11 22:25]
Vai, nu pot sa cred, asa am ris, am crezut ca l-am scris eu, da, incepind cu chilotii care te string pina la toti care te parasesc, sau daca nu te parasesc nu te baga in seama, ptr ca umbra ta a devenit atit de mare ca nu se stie cum poti fi ocolita....nu, nu glumesc....ma voi gindi la voi, cind ma duc pe mizeria aia de stepper, nu-mi place de fel, nici nu stiu daca poate cineva sa-i placa asa ceva, cei din sala imi spun ca ei gindesc, dar cind ma uit la ochii lor, nu cred ca gindeau nici inainte de a veni la sala.... da, si mie dr tot asta mi-a zis, si cu asta ma tin, speranta ca pot sa beau cita apa vreau, si ca unii slabesc si mai greu decit mine..... sper sa nu ma las curind de sport! va doresc si va astept cu noi idei - un text exemplar, rupt din viata.....si copilul meu la fel a spus...!
=  Anni	Elena Marcu [16.Mar.11 18:05]
Eu îți mulțumesc. ca și copilului tău.:) să-ți spun sincer, stepperul meu zace momentan dosit într-un colț al camerei. Azi însă am fost vitează și am privit din nou adevărul în față, motiv pentru care am început gimnastica. Deocamdată îmi antrenez degetele mânilor pentru o tastare mai agilă. Mâine cred că voi vorbi mai mult pentru o mai fermă musculatură a gurii.:) oricum, e un început.:) Muuulțumesc pentru empatie și solidaritate.:) și pentru semn.
=  ...	Anni- Lorei Mainka [17.Mar.11 20:17]
m-am intors la textul tau : e atit de sensibil cu tortura asta, ca m-am sculat apoi si mi-am zis "da, are dreptate, hai sa mestecam mai repede, sa vorbim la telefon si sa imi tai parul".....da, am cintarit mai putin!!! si totusi - Norea si cu tine sunteti mult mai departe decit mine! Sa nu ma uitati cand ati slabit tot ce v-ati propus, unii "e mai inceti".....
=  ...	Elena Marcu [20.Mar.11 08:56]
Anni, mulțumesc de revenire, dada, delicată treabă, dar, vezi bine, cu o sumedenie de soluții. În ce-l privește pe Dan, deși nu vorbesc în numele lui, dar din câte îl văd eu așa, îi reușește orice își propune. Din sfaturile lui, mie mi-a plăcut cel mai mult ăla cu vinul. Peste câteva luni, probabil că voi scrie în calitate de suplă alcoolică. Măcar am pe cine să dau vina.:)