| = Să ne ridicăm printre rânduri | Maria Prochipiuc [21.Sep.05 17:19] |
| Hai să facem o scurtă plimbare prin lumea aceasta în care copacii s-au ascuns de noi și ne așteaptă răbdători la intersecții. Ne-au lăsat câte un rând de frunze în drum, pentru căptușit deșerturi.- o invitație de gânduri cu gânduri, ce înseamnă lumea aceasta oare? Văd că în toate poeziile tale te referi la lumea din noi și cea de lângă noi.Fiind gânduri și la personale ar fi trebuit să trec fără să-ți ating sensurile, dar ceva mă face să mă opresc- simplitatea cuvântului din care eu trebuie să construiesc, să construiesc imagini, dar mai ales să simt dincolo de cuvinte, cred că ăsta e roul cititorului din mine. Am să dau mai jos niște versuri care par poate mult prea simple, dar eu când le-am citit mi-au spus multe.. așa în ascuns. Sunt ale unei poete care a debutat in 1970: Ochii mei Priveau stelele... Buzele tale Sărutau marea... Amândoi Căutam lumina... | |
| = Mariei, despre text si cititori | Iuliana Serban [22.Sep.05 19:09] |
| Da, exista acele doua lumi, si cred ca prin "conflictul" lor ne miscam ca oameni. Iti multumesc ca treci pe-aici, si ma bucur ca incerci sa te "atingi" de sensuri. Iar rolul cititorului din tine, asa cum il intelegi, este exact rolul pe care l-as cere, daca as putea, oricarui cititor. | |