= . | ștefan ciobanu [12.Apr.11 11:59] |
nu imi place orbul care atinge fluturi. si acel ma ruisipesc cautand duminici dizolva o imagine foarte buna. cu alte cuvinte ar suna mai bine fara duminici. | |
= ștefan | cezara răducu [12.Apr.11 13:20] |
mulțumesc pentru comentariu și sugestiile binevenite. eu văzusem ,,bărbatul" ca o dumincă a femeii.onorată, cu drag, rara | |
= mda | serban georgescu? [12.Apr.11 15:56] |
foarte... cum sa-i zic... feminina? ideea de a numi asa ceva "Tratat" imi vine sa ma duc la trata - ment | |
= Amicus Plato, sed magis amica veritas | Silvia Goteanschii [12.Apr.11 16:45] |
serban georgescu, unde faci tratament? o sa am si eu nevoie cezara, stii ca imi place ce scrii, de cele mai multe ori chiar admir cum te mentii intr/un spatiu metric al tau, aici, insa, iarta/ma ca/ti spun pe sleau, ai esuat stralucitor. | |
= serban, silvia | cezara răducu [12.Apr.11 19:54] |
va multumesc pentru opinii.apoi, daca e de tratat sa fie cu leac! si daca e si stralucitor, si mai bine! cu drag voua, rara | |
= părere | Liviu Nanu [12.Apr.11 21:25] |
Poemul îmi place, are profunzime și sensibilitate. Totuși, îmi permit să atrag atenția asupra repetiției "într-un" "într-o" în două versuri apropiate. Ultimul vers eu l-am citit am remarcat: "tăia felii din liniștea unui măr" | |
= . | George Pașa [12.Apr.11 21:34] |
Știam că simți muzicalitatea versurilor, însă în versul 3 din strofa penultimă chiar se pronunță împiedicat construcția "într-un trup". Dacă ai găsi o soluție, fără pierderea semnificației inițiale, ar fi bine, întrucât s-ar rezolva și ceea ce spune Liviu. În rest, scrii pe gustul meu, chiar dacă aici parcă mai puțin semsibil și mai "calculat". | |
= liviu, george | cezara răducu [13.Apr.11 08:29] |
mare bucurie cu voi aici! este binevenită sugestia, voi încerca să regândesc imaginea aceea.poate o altă prepoziție.acum vad că e puțin dificil de citit. cu drag, rara | |
+ disecție | Adrian Firica [18.Apr.11 20:28] |
niciodată nu mi-a trecut prin cap să fac bășcălie. cu riscuri minime spun că poemul îmi amintește de retorica unei stampe: parabola/alegoria orbilor. nu-i veche poanta, fiind valabilă, încă. poemul nu-i original, dar te trimite... la origini. iar, iar, iar... nu mă mai satur, așa că: fluturez! | |
= de pe cealaltă margine, cu o batistă albă | cezara răducu [19.Apr.11 15:21] |
vă flutur și eu cu bucurie, domnule firică.în cel mai serios mod (și nu vreau să cred că vreodată am comentat altfel)îmi faceți o deosebită plăcere când treceți prin pagina mea. fără niciun fel de ...periaj. nu sunt genul."militarul" din mine are "ambâțul lui". despre poem, vă mărturisesc că l-am ,,furat" dintr-o secvența în care urmăream un bărbat care tăia un măr în felii. într-un mod...original. atât mi-a trebuit. iar orbul de alături, nici nu sesizase. oricum, vă spun cu bucurie că m-ați onorat cu steluța. ps:dacă-mi trimite-ți o adresă, vă trimit n volum.personal, cu drag, rara | |