| = . | Iulia Matei [07.Jun.11 11:45] |
| interesantă ideea, mi-a plăcut tot acest joc cu viața și filmul și mă gândesc că aici zicala aia cu viața bate filmul nu se aplică pentru că viața în sine e un film îmi place că discursul se păstrează de la început până la final, cred că e un tip de poem care ar putea aluneca ușor, dar n-o face :) finalul e de reținut, de fapt întreg textul pentru că e unitar și merge pe concept mai mult decât pe imagini și metafore, dar finalul „„dar de ce tocmai eu?” îi întreb. n-am decît o sticlă goală pe jumătate pentru că și eu sînt însetat după ce mi-am jucat rolul jumătate de viață pentru că și eu am ieșit odată dintr-un ecran și m-am trezit lîngă alții cu o sticlă de vin în mînă din care, iată, am băut deja jumătate” fain că întrebarea rămâne fără răspuns e ok, mai trec iulia | |
| = filmul vieții | Tudor Sascut [07.Jun.11 14:14] |
| E fain. Îmi place. Se simte vocea ta când zici ce zici, ai un firesc în exprimare și reușești să vorbești de lucruri „grave” pe un ton jucăuș, detașat, ceea ce îți dă o alură de om înțelept, dar și tânăr, viu, puțin autoironic. | |
| = Înseamnă că e un vin lung, dar nu lungit. | Călin Sămărghițan [07.Jun.11 14:14] |
| Hehe! La ”onirică” rămăsesem fără replică, că orice spuneam aș fi spus-o tâmp, da' aici vin cu un pahar gol și ți-l întind pe după actriță, așa, îndoit, și mă gândesc că poate înainte să stingi televizorul fac și eu pasul dincolo. Asta e între sobrietatea ”oniricăi” și ebrietatea Bicuțului, își descoperă discret, acolo la mijloc, filonul tematic nealterat, dar totodată vădește aceeași nonșalanță în a acoperi, valid, orice stil. | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [07.Jun.11 18:16] |
| Iulia - da, e un poem concept, sau cel puțin asta a fost intenția mea. Ideea cu televizorul nu e nouă, dar eu sper că i-am dat puțină culoare și am folosit-o pentru a-mi sublinia ideea. Perioada aceasta a anului se pare că mă inspiră, vreau s-o exploatez cît mai mult chiar dacă printre versuri inspirate vor fi și chiftele. Onorat de vizită și semn. Tudor - De acord cu tine :) Se pare că nu ești singurul care mă percepe așa. Călin - Aici m-ai citit în cheia corectă. Dar noi știm că ești un cititor atent. La onirică, orice ai fi gîndit despre poem ar fi fost bine, este un poem cu ferestre larg deschise interpretărilor. Bucuros de (re)vedere. Poate golim paharul la Sibiu în vara asta, eu îmi doresc din tot sufletul. | |
| = nice | Leonard Ancuta [09.Jun.11 17:30] |
| o realizare buna, un prilej atat de relatare, de trimiteri in zone cu intrebari, dar si un farmec al zicerii. ideea e buna si apreciez felulo in care a fost construita, chiar cu putin suspans, iar finalul nu-i deloc rau. aduce cu o cugetare pusa pe banda cu ajutorul aparatului de filmat, si are profunzimea unei idei obsedante care se desprinde dintr-un sumum de intrebari si in plus contine si doza aceea de sarcasm si autopersiflare care da gust unei scrieri. un text care merita sa fie citit de mai multa lume. PS: as obiecta la actrița iese din ecran și se așază lîngă mine vine lîngă mine se uită în ochii mei - unde vine langa mine e redundant. | |
| + si o stea | Leonard Ancuta [09.Jun.11 17:31] |
| pentru ca asta aveam in intentie. | |
| = iată un film poetic | silviu viorel păcală [09.Jun.11 17:36] |
| și numai ție ți-se putea întâmpla. Ce să zic, pun rămășag că era un vin bun! Cu stimă! | |
| = inghesuiala de pe canapea | Motoc Lavinia [09.Jun.11 20:31] |
| Stai linistit, mi se intampla si mie cateodata si se face asa o inghesuiala pe canapea ca trebuie sa mai stam si pe covor. Da, ideea e frumoasa, si realizarea, privitorul devine cel privit. Felicitari! Am si eu aceeasi singura obiectie a repetarii inutile a lui' langa mine' care s-a mentionat deja mai sus. | |
| = răspunsuri pentru Lavinia, Silviu și Leonard | Liviu Nanu [09.Jun.11 20:56] |
| Leonard, Lavinia - Onorat de vizită și semn. Mulțumesc pentru atenționare, am purces la modificări. Eu am urmărit un efect prin repetiție, dar exagerasem, apărea "lîngă mine" de trei ori, chiar era redundant. Silviu Viorel - Era un vin roșu sec. Sper că nu ești in(di)vidios. Poate bem un pahar împreună la Sibiu (dacă ne primește Călin, desigur). Sper să nu citească nevastă-mea poemul de față că altfel pățesc ca acum cîteva zile cînd mi-a zis (după ce a citit "Utopia"): "Frumoase versuri, dar răspunde-mi cinstit, cine e Olguța?" | |
| = asta e soarta poeților | silviu viorel păcală [14.Jun.11 14:27] |
| sunt mereu bănuiți degeaba. Cu stimă! îmi e o sete de tabără.....! | |