| + . | nica mădălina [20.Jul.11 23:53] |
| dincolo de indecizia între viitorul "elegant" și cel familiar ("voi, va etc.", respectiv "o să") și de versul cu literele numelui de botez (care îmi pare prea abstract comparativ cu restul, rest ce reușește să spună lucruri grele prin concretul unor imagini bine alese, ce se succed nici prea repede, dar nici lent - un fel de bună măsură de mijloc), textul mi se pare bun pentru tonul ales, deloc epatant, pentru finalul care decide să fie simplu, fără teama de a fi luat drept loc comun și mai ales pentru că tocmai în acest final stă ideea desre moarte ca lipsă a morții. mai mult, prezența morților morți, care caută, trimite la acel "lăsați morții să își îngroape morții" biblic, ceea ce justifică încadrarea textului la texte religioase, nemizîndu-se, deci, pe simpla prezență a lui Dumnezeu în text, așa cum se întâmplă cu texte ce se vor religioase numai datorită acestui fapt și în realitate nu sunt. elementele din enumerare, cu excepșia a ceea ce am spus mai sus, mi se par bine alese ca fiind reprezentative, jaloane ale existenței (scuze dacă sună a exprimare bombastică, dar alte cuvinte nu am acum). felul cum textul se domolește la final, deși acolo e climaxul, contrastul acesta între fond și felul în care e pus în cuvinte, mi se pare, iarăși, ceva inspirat. de aceea las semn. și, firește, pentru că mi-a plăcut. are ceva serios care nu se spune scorțos, ba din contră. | |
| + in afara de final | Leonard Ancuta [21.Jul.11 03:35] |
| am citit un text bun. ba chiar am gasit imagini placute, o coerenta si-o conducribilitate. miza mi se pare usor sleampata judecand cum ca finalul te retrage intr-o anume atmosfera, este limitator prin prisma divinitatii evocate si care indulceste cumva gratuit, dar asta e doar o impresie personala. fanaticii vor crede cu atat mai mult invers prin prisma asta. se putea lasa deoparte dumnezeu si se putea generaliza fara oprelisti. respect insa vointa autorelui si chiar daca am reticente, logica si constructia conduc spre un text intreg, asta e calitatea aici. am remarcat expresivitatea si modul in care elementele se alatura pentru idee. auguri. | |
| = intelesul versurilor "te vor cauta...n-au sa te gaseasca nicicand" | marinescu filip [23.May.12 13:10] |
| Prin "te vor cauta", cred eu, nu se intelege cautarea fizica, a prezentei cuiva. Autorul nu indeamna in niciuun caz la ascundere, la retragerea omului din fata primejdiilor, a necazurilor, a celor rau intentionati, etc. Spun asta prin prisma finalului, care in acest caz nu prea ar mai putea avea un sens crestin, in contextul in care doar printr-o confruntare directa, putem strapunge inconsistenta fiintei noastre. De aceea, cred mai degraba, ca poetul se refera la felul oarecum viclean, lumesc, interesat, al unora de patrundere "a fericirii celor buni", aflati intr-o permanenta legatura cu Divinitatea, legatura de o infinitate si incomrehensibilitate vecina cu taina, cu minunea. In acest sens ultimul vers releva o contradictie flagranta si de neconciliat intre doua moduri de cunoastere. Primul prin "iubire", care este subanteleasa in text, iar ultimul prin "iscodire, viclenie, nascocire etc". In acest sens, textul apare ca o trimitere la propovaduire a apostolilor, ca o incurajare a celor aflati la inceput de drum, cu incredintarea ca "nimeni, niciodata, nu ne poate desparti de dragostea Lui Dumnezeu". Tot in aceasta ordine de idei putem mentiona si citatul din Evanghelia dupa Ioan "Mă veți căuta și nu mă veți găsi, iar unde sunt eu, voi nu puteți veni". M. | |