Comentariile membrilor:

 =  incă unul
Iulia Matei
[28.Jul.11 14:20]
cu coraline, hihi
silvia, poemele astea au ceva misterios și feminin în ele, de aia îmi place să le citesc și să le trec în revistă :)
-sunt și câteva chichițe pe aici, de pildă
„într-o zi mi-am luat casa în spinare
am plecat la drum pur și simplu
fără acoperiș” - aici e o exprimare puțin clișeică (spun așa pentru că nu găsesc alt termen). cred că se poate reformula, dar e doar o părere, din nou :)
apoi urmează două versuri cu două comparații - ca și iarăși ca - poate suna puțin deranjant...
-aș lăsa fără cusur în loc de făr de cusur
-pentru tot ciclul coraline, poemul ăsta nu are cum să nu-mi placă deși altele mă atrag mai mult :)
-finalul face mult, e nota aia care surprinde
mai trec,

iulia

 =  ...
Silvia Bitere
[28.Jul.11 14:42]
iulia, am făcut mici schimbări. sunt atentă la tot ce mi se sugerează. dacă simt că aveți dreptate - zâmbesc, modific pe ici colo. iată că ai dreptate:) mulțumesc frumos. îmi place când mă urmărești.
te mai aștept!

 =  aștept ”mandatul pentru o percheziție poetică”
Adrian Firica
[28.Jul.11 15:24]
da, mama e la originea faptelor.
nu-i nevoie de o prelevare de ADN. faptul este-mplinit, DNA-ul își face treaba!

...
textul e cald și... candid, numai că pipa Panterei Roz e un obiect contondent - te face să te duci... cu gândul prin tot soiul de vecinătăți.

oricum, ancheta-i în curs de desfășurare: chestiune de secunde.

încă nu am primit mandatul pentru o percheziție poetică.
stau cu o armă albă... la cap!

poemul, nu autoarea, reclamă o analiză psihiatrică.
miroase îngrozitor de bine. e un schelet încarnat!

în fundal mi-am lăsat hainele rupte de pe mine - decor!

 =  ...
Silvia Bitere
[28.Jul.11 21:30]
1.da. în loc de "cu iubirea la psihiatru", propun "cu poemul la psihiatru" după o idee de-a lui Adrian Firică.
2. să înțeleg că vă atrage textul fie și la nivel subteran.
3. să vorbim mai bine despre omul sfințește locul sau despre deviza casei de austria - locul sfințește omul?
adică să fim socio-statali sau să zicem că montesquieu este nebun când ne spune despre legi cum că ar fi raporturi necesare izvorâte din natura lucrurilor?
eu oricum sunt în ceață de multă vreme tot CRED. uneori am tendințe de revoltă machiavelică. adică dacă mă apucă să țip la coraline, când nu este de față, firește, pantera roz, nu mă mai opresc. adică cine vrea să comande pe cineva trebuie să înceapă prin a comanda. cam de la asta ar trebui să pornească și psihiatrul de poeme.
dar ce se întâmplă. la om aberațiile astea vin din tot felul de prejudecăți morale, religioase, sexuale, etc.
și la animale există aberație. de față pantera roz asta a mea, a altuia, a cui o fi. o folosesc și eu. ce? nu toți ne folosim de câte ceva ca să reușim să înțelegem altceva? ce vreau să spun. că la animale se spune că nu există desfrâu pentru că nu au conștiință. la ei totul este simplu și direct. dar dacă pantera asta a mea roz este luată într-o zi 'la mișto" de cineva, ea va reacționa prin ceva momentan, o nebunie momentană, spunea gourmont.textele de față sunt experimente subterane ale minții mele. nu știu dacă plac...
mai vorbim.
vă mulțumesc de trecere că mă tot duc.
am limbarniță. se vede?

pauză de câteva secunde

nu cred - se auzi din decor pantera roz
Firică e la pământ
patetic...


 =  pareri, impresii
Paul Gabriel Sandu
[29.Jul.11 16:36]
Poemul serpuieste frumos, ca sa zic asa, si coraline imi aminteste foarte limpede de Mara, sau, poate, este chiar Mara, care se plimba, sub diferite nume, prin poeziile noastre. Poemul serpuieste frumos pana la auto-ironia din final, pana la impielitata pantera roz. Imi place aceasta turnura pe care o ia poemul si care, intr-un fel, tocmai il salveaza de la patetisme.
Sunt o multime de imagini frumoase aici, o multime de metafore surprinzatoare; mie imi place, mai ales si la nebunie, "atat de creponata fara cusur", asa ca o s-o mentionez pe ea.
Inceputul insa, primul vers mai ales, mi se pare insa destul de straniu si greoi. Revolta de la inceput nu mai e nicairi adusa in discutie si nici n-o vad cumva legitimata de-a lungul poemului. Ramane destul de fara acoperire. Apoi, sunt unele cazuri in care poemul da impresia de supraincarcare. Acel "erai atat de minunata" de exemplu, ar putea fi lasat de-o parte, mai ales ca este cu totul eclipsat de imaginea formidabila care ii urmeaza. Cred ca, per total, daca s-ar mai scoate din cuvinte, poemul ar avea de castigat.
Insa eu am avut deja de castigat pentru ca l-am citit :)

 =  ...
Silvia Bitere
[29.Jul.11 19:43]
Paul, permite-mi, te rog, sa ma gandesc la ce ai spus.iau in calcul tot ce mi se spune. analizez acum. mai modific pe ici colo. ma gandesc. ma bucur ca iti place coraline. fireste poate fi si o Mara, de ce nu!
multumesc de opinii. cum am zis ma gandesc si revin.
eu scriu dintr-o suflare, de aceea si scapari. sunt constienta de ele. chiar le vad. e bine cand cineva mi le arata. cineva din exterior.

 =  .
Alexandru Gheție
[29.Jul.11 22:04]
nu știu de ce nu te-ai oprit la "de acum încolo vom locui împreună"... :)
e cât se poate de fain pănă la ce există în fundal... ai putea scrie un text întreg pornind de la "în fundal pantera roz într-un fotoliu", unul care să-l continue. dar cu siguranță că tu știi mai bine. eu doar am citit. fără final :)
îmi place textul, de fapt scrii mai liber (nu știu dacă e potrivit cuvințelul, mă bazez că înțelegi tu ce vreau să spun) de când s-a mutat ea, caroline, în tine... sau poate îmi place mie tipul acesta de discurs mai mult... în fine :).
foarte frumos aici:
"erai atât de minunată atât de creponată fără cusur
ai început să țeși în mine macrameuri
ai țesut orașe întregi
am crezut în tine ca în mama
ai crescut
de acum încolo vom locui împreună"

alex

 =  ...
Silvia Bitere
[01.Aug.11 08:46]
Alexandru, tu dacă ții la coraline, e foarte bine pentru că, fiind simbolul meu, mă definește, este o refulare a ceea ce nu se vede pe chipul nostru, decor, introspecție, culise. e ca o durere care nu se vede pe chipul nostru, care există în noi, uneori, însă, cred, la bătrânețe imaginea ne arată prin ce a trecut fiecare dintre noi... sperăm ca această coraline să fie un exemplu pozitiv de candoare eternă. dacă am vorbit ca din biblie, să mă scuzi, e vina lui coraline:)
pantera roz, cum bine a punctat Paul, care vine cumva din exterior ca să salveze situații limită, ca să nu cadă în patetic personajul feminim, mai are rolul de a veghea conduita celor două(coraline și creatorul lui coraline). este un al trei-lea dacă vrei observator dar mai obiectiv în context, este un fel de trezește-te coraline la realitate sau tu, autorule, până unde vrei să ajungi cu tine. pantera roz face parte dintr-un alt ciclu de poeme în care coraline este absentă. acolo există doar autorul cu el însuși fără a folosi dublură.
Paul, mă bucură semnul tău mereu. am mai tăiat chestia cu minunată. este suficient creponată și fără cusur.

vă mulțumesc pentru că mă citiți și știu asta. este suficient pentru mine.

p.s. pentru alexandru. da. este o eliberare de ceva, de aici și scrierea liberă. ai intuit perfect.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !