| = bun | Leonard Ancuta [14.Aug.11 20:52] |
| textul e bun, la limita dintre o proza buna si o poezie buna. dar aceasta atingere e suficient de puternica sa starneasca emotie. si mai amut decat atat, ce se simte aici e aerul de autenticitate si asta face textul si mai placut. te indrepti tot mai mult spre poezie, cel putin asa te simt prin prisma ultimelor texte. | |
| = . | Daniel Gherasim [14.Aug.11 21:59] |
| text foarte bun. de o frumusețe aparte. reușești să susții discursul pînă la sfîrșit. niște imagini superbe: gândurile noastre s-au întâlnit frățește pe ciorchinele cel mare. Eu am să plâng numai atunci când voi deschide colivia și vor cânta păsările, dar ele n-au cum să știe despre asta. Totul în inima mea va începe mult mai târziu, când voi crește mare, cu un cântec. Pe de altă parte, sunt două cacofonii în text care poticnesc un pic. Dar se pot remedia ușor: Vântul e violent azi și ele se mișcă ca vrăbiile și de păr, fără nici un pic de milă, pe bunica, care În rest, cum spuneam, un text foarte plăcut. Își merită recomandarea. Ba încă i-ar sta bine și cu niște stele pe lîngă. Cu plăcerea lecturii, Daniel. | |
| = . | nica mădălina [14.Aug.11 22:28] |
| forma aste de papirus, silvia, nu stiu cat merge in favoarea frumosului care iti reuseste la nivel de continut. e lucrata, se vede, se simte. prea se vede, prea se simte. dar raman cu libertatea dinauntrul textului, pana la urma. ea rosteste, desi forma textului doar spune. | |
| = ... | Silvia Goteanschii [15.Aug.11 08:19] |
| Leonard, mulțumesc pentru această „probă” de ... autenticitate. Daniel, am să fac niște schimbări după-amiază pe text, din lipsă de timp...bucuroasă să fi găsit ceva frumos aici. Mădă, am ales forma asta pentru că sunt într-o mare dilemă...nu știu cum și unde să încadrez textul, pentru că e la limita dintre genul epic și cel liric, cum bine a observat și Leonard. Pe de-o parte e nararea, care ar prima, dacă ritmul nu mi-ar „încurca ițele”, așa cum, eu îi simt cadența într-un mod pronunțat chiar, aici. Pe de alta, am sentimentul că am scris o poezie și totodată, o oarecare nesiguranță, neîncredere în capacitatea mea „tehnică”, nu și „afectivă” de a face proză. Dacă ai vreo idee despre cum.... sugestiile tale au mers întodeauna spre binele textelor mele, fapt pentru care îți și mulțumesc că spui. I-ar ce-ai spus despre conținut, luminează. | |
| = . | nica mădălina [15.Aug.11 10:19] |
| silvia, cred ca odata ce se va raci, ideile tale se vor fi cele mai potrivite. sa modifici acum, cat nu simti vreo alta forma, l ar da peste cap. oricum, poate in functie de unitatile de sens (cum e la proza cu frazele) ar fi o idee. | |
| = Mi-a plăct foarte mult această... | Nicolae Sorina [15.Aug.11 21:29] |
| destăinuire. Parcă ar fi trăirile unui copil...sau chiar sunt și aici este secretul acestei frumuseți. Felicitări! Sorina. | |
| = . | Silvia Goteanschii [16.Aug.11 13:35] |
| mulțumesc, nicolae. | |
| + zi de vară | Irina Nechit [16.Aug.11 14:41] |
| Uimitor cum materialul epic se adună, curge firesc și capătă strălucirile poeziei. Nu știu dacă ultimul cuvânt ar trebui să fie Tata. Mie îmi pare că textul nu e despre Tata, ci despre altceva, despre tragismul unei vieți umile, tragism pe care un copil încă nu-l poate înțelege. Această trimitere spre viitor îmi pare cheia textului: Toată lumea e tristă, iar mie îmi vine să cânt, pentru că nimic din ce se întâmplă nu e încă adevărat. Totul în inima mea va începe mult mai târziu, când voi crește mare, cu un cântec. Multă baftă, mai citim, I.N. | |
| = important | Erika Eugenia Keller [16.Aug.11 15:28] |
| este ca se "simte", conștientizare si nu doar greșelile generațiilor merg, prin noi, mai departe. 'Eu am să plâng numai atunci când voi deschide colivia și vor cânta păsările, dar ele n-au cum să știe despre asta. Toată lumea e tristă, iar mie îmi vine să cânt, pentru că nimic din ce se întâmplă nu e încă adevărat. Totul în inima mea va începe mult mai târziu, când voi crește mare, cu un cântec.' | |
| = ... | Silvia Goteanschii [16.Aug.11 21:24] |
| multumesc irina, pentru semnul luminos si apreciere! da si aici, sa stii, tot exercitiu de incepator este :), asa ca il mai modelez eu... erika, multumesc. | |
| = s | Veronica Văleanu [17.Aug.11 15:38] |
| citit acum cateva zile, dar nu am avut timp sa las semn. planul magic de aici e excelent trasat, suprapunandu-se perfect pe narativ si pe senzorial, iar intensitatea la cald, de dedesubt, o vad egala cu cea la rece, si apreciez asta mult. nu sunt blocuri de sens ci o fluiditate cu o putere de combustie ce va tine mult, mult. | |
| = eu am | Cristina Sirion [17.Aug.11 21:47] |
| deja o mare problema cu poeziile despre tati si mame, binici samd. prind, e ca si cum ar fi scrise dintr-o perspectiva de orfan sau de persoana marcata de vreun eveniment tragic in copilarie, mi se pare ca mizeaza pe-un soi de sentimentalism chiar si atunci cand sunt bine scrise. nu spun deloc ca-i cazul poeziei tale, e greu sa nu scrii despre-un tata, probabil ca multe din cele mai faine/ traumatice experiente sunt legate de mama, etc. spun numai ca, desi marcata fiind de saturatia asta, poezia ta mi s-a parut ca reuseste sa se desprinda de cele de gen pentru ca inca m-a surprins si a facut-o la tot pasul. acum cand scriu sunt sub impresia finalului "Știu că bunica se va trezi, își va lua zborul de pe laița acoperită cu gherghine, greoi, ca o păsăre bătrână". acel "ca o pasare batrana" m-a frapat prin puterea sugestei, asa era bunica si n-as fi putut gasi altceva care sa descrie mai bine momentul acela in care se ridica de pe pragul de lut. pentru ca e greu de citat toata poezia, am sa mai semnalez un fragment care iarasi m-a surprins prin cat de simplu se poate transmite ceva atat de intens: "Toată lumea e tristă, iar mie îmi vine să cânt, pentru că nimic din ce se întâmplă nu e încă adevărat. Totul în inima mea va începe mult mai târziu, când voi crește mare". mi-a amintit de momentele in care copii isi acopera urechile si canta cat pot de tare tralalalala ca sa nu auda ce se intampla in jur numai pentru ca nu sunt gata si nu vor sa accepte. felicitari, silvia, pentru modul in care stii sa reinnoiesti si nu numai. | |
| = re | Silvia Goteanschii [18.Aug.11 15:19] |
| veronica si cristina, va multumesc frumos pentru cate si cum ati spus, e important pentru mine, dat fiind ca/mi sunteti dragi cu adevarat in ale scrisului....am sa fiu sincera si am sa va spun ca am postat textul acesta cu o oarecare strangere de inima, pentru ca nu eram pe deplin multumita de forma, pentru ca ceea ce a punctat cristina mai sus despre problema poeziei de "casa" e un mare adevar, iar eu imi doresc ca trairile, traumele personale sa devina impersonale in timpul lecturii vreunui text al meu, iar acum nu pot decat sa ma bucur... | |
| = Deci o proza(caci de proza e vorba),reusita. | Teodor Stoian [25.Aug.11 06:44] |
| Cred ca dincolo de anumite imperfectiuni mentionate in comentarii , proza ta are un farmec aparte si reusest? foarte bine sa transmiti ce ti-ai propus. Ai reusit efectiv sa te transpui intr-un suflet simplu si frumos de copil. | |
| = finalul | Răzvan George Mirică [11.Sep.11 19:12] |
| îți taie rasuflarea.Un mod impecabil de a închide un text așa puternic ,o derulare a vieții | |