Comentariile membrilor:

=  „Amurgul își așterne răsăritul”	Florentina-Loredana Dănilă [17.Aug.11 11:43]
Frumoasă incursiune poetică în istorie, a unui azi într-un ieri, în care „grațiile s-au desprins de muze”. Frumoasă și iedera pe ziduri și ploile ștergând urmele verii. Felicitări vouă!
=  despre zidurile Citadelei	Ioan-Mircea Popovici [17.Aug.11 12:07]
"țipătul pescărușului într-un nod oul-acord din tainele verii" Așa a fost să fie. Toată lumea să vadă o pălărie, când, de fapt, era vorba de un șarpe boua care îngițise un elefant. Trecând la cele serioase, despre zidurile Citadelei și despre prietenie, plecând de la dig spre cascada din mijlocul muntelui. Pașadia spune că, din cele 5 pâini și din cei doi pești, au mai rămas 12 coșuri de fărâmituri (și încă 77 de mituri).
=  floarea prieteniei	Maria Gheorghe [18.Aug.11 14:23]
de la o imagine la alta, in ochiuri de apa, Histria te imprieteneste cu toamna, cu ploile, cu scara dubla, cu digul, cu soparla cuminte, cu urmele de car, cu tipatul pescarusului, cu poarta, cu vocea pietrei, cu gandul la pestele de deasupra, cu zidurile surpate, cu realitatea din imaginar de atunci - acelas adevar de acum... cu floarea « de acum in acelasi atunci »... ca doar « în fiecare picătură de rouă-i un mărgăritar și-un sistem solar » http://francais.agonia.net/index.php/poetry/13987197/l’automne,_tout_comme_les_pluies,_vient_de_histria
=  Realitate sublimată	George Pașa [18.Aug.11 15:45]
Maria, tu ești un extraordinar cititor și traducător al poeziei lui Ioan-Mircea Popovici și mă bucur că te-ai oprit și la această poezie. Am speranța că am reușit să coagulăm două stiluri diferite, dar și două spirite ce se îngemănează prin faptul că au același izvor: credința și "floarea prieteniei". "12:21 din haina lui unu un azi dintr-un ieri cu amânări și tăceri și-un mâine cu-o taină din carte" Mulțumirile noastre pentru tot și mă bucur, de asemenea, că "francezii" ne apreciază mai mult. Știi la e mă refer, fiindcă, pe aici, pe la români, zidurile au fost surpate. Scuzele mele că nu mă simt acum în stare să spun mai mult.
=  "un mărgăritar și-un sistem solar"	Elia David [18.Aug.11 19:39]
Inca o dovada ca viata este o Poezie si ca Omul tine lumea prin dragoste si prietenie...
=  bine e sa vezi ca e..	Anni- Lorei Mainka [18.Aug.11 22:35]
o plimbare placuta in lumea dincolo de faruri ma bucur ca ati aruncat zarurile si ati urmarit lumina la ea acasa multumesc de imagini, de gindurile din oglinda in care nu ne-am mai vazut demult.
=  nici o metaforă	Ioan-Mircea Popovici [19.Aug.11 08:28]
am vazut cat poate vedea orbu-n franceza prima strofa-mi canta ultra-muzical celelalte mi le-a nechezat calul trecand cu vederea ca ne-am intors plouati soarele s-a aratat cu doua minute mai devreme lăsându-ne giacometici- alungiti “histrioții petrec zilele cetății pe margine două histrioane și-un câine”
=  În lipsa câinelui, m-am sacrificat eu!	George Pașa [22.Aug.11 16:25]
Sigur, eu, în general, sunt împotriva imaginilor în poezie, mai ales când acestea sunt personale. Însă nu puteam să îl contrazic pe colegul meu, Ioan-Mircea Popovici. Nici să fi trecut textul la personale, fiindcă el este, totuși, poezie. Poate că și imaginile au poezia lor, Yannelis știe mai bine decât mine. Acum, fiindcă a adăugat o fotografie în comentarii, mai ales că și ea ține de text, spun că mai era alta, unde apărea și câinele, alături de "histrioane" (e mai frumoasă formularea aceasta decât "histrioate"). Acum, ce să zic: m-am sacrificat eu și îi țin locul! Mulțumim de semne, Elia și Anni!