| + pacat | Leonard Ancuta [29.Aug.11 20:53] |
| ca astfel de texte raman nu numai neremarcate dar si necomentate. stiu ca poate parea partinitoare decizia de a instela acest text, prin prisma faptului ca autoarea este una dintre cititoarele si comentatoarele mele, insa ar fi pacat ca un astfel de poem sa ramana in obscuritate. mie mi-a placut lipsa de compactizare, de faptul ca este un soi de senvis cu multe stari intre care placerea se regaseste constant. este genul acela de poem pe care scriitorul il face ca sa-si explice lui stari si lucruri, nu se adreseaza in mod special cititorului si numai putini pot rezona cu adevarat. de fapt a rezona cu adevarat este mai putin probabil atat cat nimeni nu poate sti cu adevarat care sunt cu exactitate trairile, ghesul care a dat nastere acestui text, insa tocmai arta ”facerii” acestui text lasa sa razbata in exterior acel cumul de sentimente. invit asadar spre lectura si alte pareri. | |
| = de acord | Vasile Munteanu [29.Aug.11 21:03] |
cu Leonard (ceea ce mi se întâmplă destul de rar :) ), mai puțin prima strofă, care mi se pare de un suprarealism dubios (mai degrabă exagerare; adică, bine, doamnă, dacă ai gheare, ce, n-ai bani de-o ungheră, de-o forfecuță, de-o trusă de unghii...); plus că e suprasaturată consonatic (mai ales că "d"-ul pare omniprezent - "da deodată drumul/ doar pata aceea/ doar atât"). | |
| = uimire, aici | Cristina Sirion [30.Aug.11 03:07] |
| eu ma tem sa comentez de fapt la favoriti (ca am, nu pot altfel) dar am cate-o culme a curajului pentru care m-as bate oricand. iti multumesc ca ai avut rabdarea sa citestiun text pe care-l credeam ingropat. ce frumos ca ati cazut de acord mai ales ca am semi-cazut si eu de acord in legatura cu prima strofa. pentru ca eu la gheare nu renunt! :o) multumesc de recomandare. | |
| = precizare pentru leonard | Cristina Sirion [30.Aug.11 04:35] |
| ca a iesit aproape hilar sensul celor de mai sus. :o) voiam sa spun ca eu comentez cu teama aproape de fiecare data, mai ales la favoriti. am trecut cu totii pe-acolo, asta e, ce-am invatat e ca pana la urma oamenii ajung sa stie unde gresesc si unde nu. inca ceva: exact pe asta mizez, pe rezonanta. nu mai am chef sa spun, refuz, uite, cu riscul ingroparii. un fel de revolta, doar unul din multe. m-am simtit bine ca ai rezonat. | |
| = da | adrian pop [30.Aug.11 11:25] |
| aici exista un fir nevazut care trece prin poezie de la inceput la sfirsit si, mai ales, exista un punct, in care ajungi exact atunci cind trebuie (si cititorul odata cu tine) foarte frumoasa poezia si aceeasi senzatie (sper sa nu ma determinte sa te incadrez undeva) ca pictezi in cuvinte unde cred ca te-ai poticnit - "sticlirile geamurilor și stâlpii de metal acolo unde erau odată o fântână și pomi și oamenii stăteau ca niște oglinjoare mici mereu aburite" (ai prea multe simboluri ale reflexiei, imaginii, intr-un asa de scurt pasaj - geamuri [pentru ca sticlesc], fintina, oglinzi; in ultima instans si stilpul de metal, te poti vedea si acolo) as evita orice sugestie in acesta directie pentru a nu diminua impactul metaforei finale (exclenta metafora) | |
| = adrian | Cristina Sirion [30.Aug.11 22:16] |
| nu cred ca ti-am mai spus, faci niste comentarii foarte frumoase. e fain mai ales ca nu insisti pe impactul personal, pare ca te chiar intereseaza sa ajuti autorul. da, vad cum se poate obiecta la "sticlirile geamurilor...", am scris insa partea aceea de parca as fi trecut pe acolo si mi-e greu sa renunt la ea, intr-un fel e fereastra prin care ma uit la poezia asta. e nevoie de ceva timp pentru detasare, mai tarziu o sa recitesc cu alti ochi si-ti multumesc. sper doar sa nu te plictisesti la un moment dat. | |
| = + | raluca sandor [04.Sep.11 11:05] |
| si in textul asta vad secventialitatea aceea pe care doar gandul fiecaruia... in mintea fiecaruia o are, un soi de imprastiere/amestecare de senzatii si imagini absolut impecabil surprinse. Ca si cum te-ai uita catre lume dintr-un tren sau dintr-o pirueta rapida. Aproape impresionista alcatuire, o sumedenie de linii initial difuze, fragmentate pentru ca , in final, sa descoperi ceva diafan si infricosator uneori. Nu pot comenta mai la obiect. presupun ca in directia anumitor scrieri pot ...trimite numai ...observatii de tipul asta.O poezie in tot ceea ce inseamna cuvantul.Felicitari pentru ca poti (tran)scrie asa din tine.Mi se pare excelent textul. | |