Comentariile membrilor:

=  am citit	adrian pop [06.Sep.11 12:10]
textul, mai degraba, de dragul titlului parerea mea este ca-i unul slab, prost scris, cu o intriga banala si (paradoxal) putin credibila nu vad nimic s.f aici, faptul ca barbatul din acelasi compartiment cu personajul principal dispare, fiind inlocuit (de fapt asistam la o schimbare de identitate prost delclarata), fara nicio noima c-un boxer proaspat iesit din puscarie (si povestea acestuia este banala, subreda si plictisitoare) nu denota decit saracia imaginatiei, nu apartenenta la un gen literar bine definit stilul este scolaresc, dialogurile neconvingatoare folositi gresit, in context, anumite cuvinte/expresii, construiti fraze fanteziste, oferiti explicatii care nu au nicio logica (sau nu prezinta interes) in dinamica textului, abuzati de comparatii prafuite pe care le repetati in acest context asocierea cu "amintirile ..." lui dostoievski este atit deplasata cit si copilareasca
=  reff poveste casa mortilor	Sorin Teodoriu [06.Sep.11 12:39]
Mai trebuie periata dar in primul rand trebuie regandit dozajul, trecerea de la o etapa la alta trebuie sa te faca dependent de text, curios daca intelegi ce spun si ar fi sanse daca reduci textul la strictul necesar, de la mesajul diluat de acum la cel strict legat de intamplare. Stii la ce vrei sa ajungi si ai ajuns, ideea nu este noua dar se poate folosi si aici. Apoi legat de comparatii si alte lucruri strict literare, as renunta total la genul asta de explicatie: Privirea bărbatului era blândă, ca adierea unui vânt de vară ce mângâie obrajii unui copil. In proza dar si in poezie asa ceva nu trebuie sa apara. Si inca ceva: – Cât am stat…, oftă bărbatul. Am stat o viață de om nu pune virgula dupa punctele de suspensie. Daca doresti o repetitie pentru subliniere, propun: – Cât am stat, oftă bărbatul, o viață de om atât am stat. Succes.
=  Impresii	Enache Narcis Nicolae [07.Sep.11 11:25]
Textul cuprine excentricități, care mai degrabă amuză decât provoacă o vreo emoție. "Privirea bărbatului era blândă, ca adierea unui vânt de vară ce mângâie obrajii unui copil." "Trenul opri în prima stație, trăgându-și sufletul asemenea ghepardului ce își dozează energia pentru a-și atinge scopul." ș.a Fraze greoaie, de o drăgălășenie dusă până la paroxism, lipsa unui simți al concisului și al simplității. Numai bine!
=  Re: Adrian Pop	Pavel Raluca [08.Sep.11 22:36]
Părerile sunt binevenite și așteptate, dar a dumneavoastră, domnule Adrian Pop, mă lasă rece. Puteați foarte bine să nu citiți textul, ca să nu vă pierdeți timpul prețios cu un novice în tainele prozei. Tind să cred că, după opinia dvs., e mult mai facil să desființați un începător decât să analizați operele altor personaje de pe Agonia, cu multă influență în proză. Oricum, cu mai multă decât a dumneavoastră. V-am urmărit reacțiile și acum, nu mai puteți spune că nu ați avut intenția clară de a mă desființa, nu mi-ați citit alte texte pe care să le apreciați (cum le-ați spus altora drept probă că nu ați dorit să-i desființați). Probabil nu ați citit nimic din ce am mai scris eu și ca să vă scutesc, vă spun de pe acum, să nu vă agitați. De ce afirm că nu faceți altceva decât să mă desființați? Vă voi demonstra cu argumente, ceea ce dumneavoastră nu ați reușit să faceți. Sau, nu v-ați bătut capul. "am citit textul, mai degraba, de dragul titlului (Cât de multe spune asta. Nu vă plăcea textul, vă dădeați seama de la prima frază și ați fi abandonat. Nu vreau să sugerez cumva superficialitate) parerea mea este ca-i unul slab (argumentele fiind că e prost scris, dar de ce e prost scris?), prost scris, cu o intriga banala (Povestea pornește de la importanța virgulei în frază, de acolo se leagă tot. Da, e foarte banal, am văzut peste tot astfel de intrigi.) si (paradoxal) putin credibila nu vad nimic s.f aici, faptul ca barbatul din acelasi compartiment cu personajul principal dispare, fiind inlocuit (de fapt asistam la o schimbare de identitate prost delclarata)(de fapt, chiar nu asistăm la așa ceva, dar vor înțelege cei ce vor veni după mine), fara nicio noima c-un boxer proaspat iesit din puscarie (si povestea acestuia este banala, subreda si plictisitoare)(da, e adevărat, toate cărțile sunt pline de boxeri ieșiți de la răcoare) nu denota decit saracia imaginatiei (măcar în imaginația mea există argumente), nu apartenenta la un gen literar bine definit (mai bine așa, decât apartenența la scopul de a desființa fără argumente). stilul este scolaresc (exemplele fiind?), dialogurile neconvingatoare (La fel de convingător ați fost dvs. în aceste impresii, nu trebuie să-mi explic ideile în fața dvs., dar, din păcate pentru dumneavoastră, țin să vă anunț că nu le-ați prins) folositi gresit, in context, anumite cuvinte/expresii (Fără exemple de cuvinte folosite greșit, degeaba îmi spuneți asta. Așa vă spun și eu: critica dumneavoastră nu e bună.), construiti fraze fanteziste (Mă abțin să spun că întregul dumneavoastră comentariul este unul fantezist.), oferiti explicatii care nu au nicio logica (sau nu prezinta interes) in dinamica textului, abuzati de comparatii prafuite pe care le repetati (Ce comparații prăfuite și repetate am folosit?) in acest context asocierea cu "amintirile ..." lui dostoievski este atit deplasata cit si copilareasca (Aici aș putea fi de acord, însă cum argumentele lipsesc cu desăvârșire...) Vă mulțumesc pentru lectură, sper să nu se mai repete. Accept orice fel de critică, atât timp cât e argumentată și constructivă. Raluca
=  re: Pariu pus cu Sorin Teodoriu	Pavel Raluca [08.Sep.11 22:36]
Am citit și recitit comentariul dumneavoastră și am să țin cont pe viitor de recomandări.Vă mulțumesc mult pentru argumentele aduse, pentru atenția atrasă asupra acestor greșeli. Sper ca într-o zi, proza mea să fie cel puțin la fel de bine scrisă ca cea din "Punem pariu?". Vă mulțumesc pentru sugestii, încurajări și critica constructivă. Vă citesc, Raluca
=  re: Enache Narcis Nicolae	Pavel Raluca [08.Sep.11 22:37]
Îți mulțumesc pentru impresii, deși... E cât se poate de clar că avem definiții diferite pentru termenul "excentricitate". Dacă te referi la elemente originale, da, sunt de acord cu tine, prima frază selectată de tine nu este una originală, dar nici nu mă amuză. La a doua în schimb, nu văd ce poate fi excentric și bizar sau cum definești tu termenul și ce anume te amuză. Comparația se bazează pe informații: "Gheparzii sunt niste adevarati sprinteri, alearga foarte repede, insa obosesc la fel de repede dupa circa 300-500 metri. Se crede ca este cel mai rapid animal de uscat din lume, atingand viteze de aproximativ 90-95 km/h, dar care poate ajunge si la 113 km/h." (http://www.descopera.net/animale_ghepardul.html). Prin urmare, nu știu ce ar putea fi atât de hilar. Ai încercat să fii concis, dar comentariul tău nu m-a convins să vreau să modific ceva. Poate că uneori, nu e tocmai bine să fii concins și simplu. Numai bine!
=  pg. comentarii	Eugenia Reiter [08.Sep.11 22:37]
bună seara vă rog să nu mai răspundeți separat (regulă generală) mulțumesc
=  Impresii	Enache Narcis Nicolae [09.Sep.11 10:42]
Atunci când încercăm să fim originali, putem ajunge la două rezultate: avem succes sau ne facem de râs. Acele fraze m-au amuzat, și mai ales au reușit să mă facă să nu mai vreau să citesc. Ați "pierdut" cititorul, ca să zicem așa. Nu vă cunosc, nu am intrat pe profilul dumneavoastră să văd ce carieră aveți, ce cărți ați publicat, câți ani etc. Ba nici măcar nu mi-am dat seama că sunteți femeie. Am luat textul așa cum mi-a apărut mie și v-am spus ce mi-a produs. (cred totuși că am exagerat cu "Fraze greoaie, de o drăgălășenie dusă până la paroxism, lipsa unui simți al concisului și al simplității." unele fraze sunt greoaie, unele metafore prea drăguțe, dar nu tot textul. Vă rog să mă scuzați. M-am grăbit când am dat acel comentariu.) Detaliez mai jos ce aș schimba, ce e greșit, ce e ilogic etc.: 1. "cu tot dinadinsul să termine cartea de citit." -> "cu tot dinadinsul să termine cartea" sau " "cu tot dinadinsul să termine de citit cartea." 2."se frecă cu patos la ochi" -> patos = însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. Eu unul nu m-am șters niciodată cu patos după ce m-am trezit, ci mai degrabă am făcut-o alene, somnoros. Sigur, nu înseamnă că nu se poate face, dacă nu am facut-o eu, dar nu îmi pare corect. 3. "ca mâna unei mame ce-și mângâie abia perceptibil copilul în timp ce doarme pentru a nu-l trezi" ??? 4. "Câștigam binișor, suficient încât să-mi pot ajuta mama ce nu și-a revenit niciodată după moartea surorii mele în urma unui chiuretaj făcut un medic mediocru" -> "Câștigam binișor, suficient cât să-mi pot ajuta mama ce nu și-a revenit niciodată după moartea surorii mele (în urma unui chiuretaj făcut de un medic mediocru)" nu știu dacă așa vorbea deținutul, dar fraza e inutil de lungă. 5. "Ultimul pe care îl obținuse putea să mă transforme în capion pe țară – Gala Campion." -> "Ultimul pe care îl obținuse putea să mă transforme în campion pe țară – Gala Campion." 6."Boxul era jobul meu" -> mseserie sau ? 7. Ați cunoscut vreodată un pușcăriaș? Sunteți sigură că așa s-ar comporta după o viață întreagă la pușcărie? Pușcăria te schimbă, te face mai prudent. Ar fi vorbit așa cum a vorbit în textul dumneavoastră? Refuz să cred că omul acela s-ar fi destăinuit într-un compartiment de tren. Nu îmi pare veridic. Dar nici eu nu am cunoscut un pușcăriaș așa că... e posibil să mă înșel. Dar sfatul meu este să nu scrieți despre oamenii pe care nu îi cunoașteți, NU atunci când textul vrea să arate realitate. 8. Dialogul cu bătrânul chiar a avut loc, ați asistat la un asemenea dialog? Cu cineva care să vorbească despre Dostoievski în tren, sau despre importanța virgulei? Din nou, pentru mine a picat testul de veridicitate. Pe de altă parte, Mirela este un personaj veridic. Asta pentru că e inspirat din viața dumneavoastră, nu? Romanul, literatura este experiență de viață. Romanul trebuie să înfățișeze viața așa cum este ea. Numai bine!
=  re: Enache Narcis Nicolae - Poveste din casa morților	Pavel Raluca [10.Dec.18 14:27]
Văd că persistă o problemă conceptuală asupra căreia nu te poți hotărî. Prima dată ai spus că frazele mele sunt excentrice și stârnesc râsul, apoi, că sunt originale și stârnesc râsul, neavând succes. E o diferență pe undeva. :) Îmi pare sincer rău că ți se pare amuzantă construcțiile: "Privirea bărbatului era blândă, ca adierea unui vânt de vară ce mângâie obrajii unui copil", "Trenul opri în prima stație, trăgându-și sufletul asemenea ghepardului ce își dozează energia pentru a-și atinge scopul." Probabil, ai un simț al umorului foarte dezvoltat, mult mai dezvoltat decât al meu. Ți-am explicat de ce a doua construcție nu îmi stârnește mie râsul, dar văd că la tine nu are efect. Îmi pare rău să te anunț că nu vreau ca cititorii mei să nu înțeleagă ce scriu și nici nu vreau să-mi ceară explicații de ce am scris așa și nu altfel. Din punctul meu de vedere, nu am pierdut nimic. :) Să trecem la detaliile pe care simți tu nevoia să le dezbatem referitor la textul meu: 1.Nu văd nimic greșit. Sunt mai multe variante din care autorul poate alege. Eu am ales-o pe cea prezentă. Scrie undeva că e incorect dintr-un anumit punct de vedere construcția mea? Nu ai dat niciun argument, ci o altă variantă. Ai ratat o variantă, apropo: "să termine cartea de citit cu tot dinadinsul". 2. În primul rând, nu folosesc termeni cărora nu le știu semnificația, prin urmare, știu ce înseamnă și patos. Dacă ție nu ți s-au întâmplat unele lucruri, nu înseamnă că ele nu există sau că nu se întâmplă altora. Ok. Argumentul tău este că nu ți s-a întâmplat ție. Mulți oameni au scris despre moarte, de exemplu, fără să li se întâmple, nu? Zic și eu, poate nu avem aceeași părere. Deci, ce e ilogit, greșit, eronat aici? Știi vorba aceea și dacă nu o știi, ți-o spun: "Nu nega ceea ce nu înțelegi, căci s-ar putea să te negi pe tine însuți." 3. Se pare că nu ai simțit niciodată mângâierea fină a mamei în timp ce dormeai. În momentul în care copiii dorm, mamele îi mângâie ușor pentru a nu-i trezi. Probabil nu toate fac gestul ăsta. Din nou, ce e greșit aici? Pentru că nu ți s-a întâmplat ție? Ca să nu mă repet inutil, citește punctul 2. 4. Faptul că tu ai pus paranteze nu a scurtat fraza. Cât timp nu oferi o soluție viabilă și argumente, îmi pare rău, nu pot lua în considerare. Apropo, ai fi surprins să afli cum vorbesc deținuții. 5. Sper că realizezi că știu cum se scrie "campion". A fost greșeală de tastare, mulțumesc pentru atenționare. 6. Te deranjează că am utilizat un termen "străin" sau nu îi înțelegi sensul? Cred că reiese destul de bine din text care este semnificația pe care i-am atribuit-o. 7. :)Același sfat pe care mi l-ai dat tu mie ți-l returnez, în unele privințe ai mai mare nevoie de el decât am eu (Dar sfatul meu este să nu scrieți despre oamenii pe care nu îi cunoașteți, NU atunci când textul vrea să arate realitate). Întâmplător, am terminat o facultate și un master de profil, în care am avut permanentă tangență cu deținuți și deținute de toate felurile, de la traficanți de droguri până la criminali odioși, realizându-le chestionare, interviuri sau, pur și simplu, fiind observator participativ. E normal ca tot ce ni se întâmplă, ce vedem, auzim, să treacă printr-un filtru personal. Mie mi se pare că tu ești la extreme: nu ai trăit așa ceva TU, atunci nu e veridic, e fals, teribil de amuzant, incredibil etc. Probabil, lipsa experienței își spune cuvântul. Nici nu ai idee cât de deschiși sunt deținuții. Oricine le calcă pragul e invadat de povești. Ei au nevoie de oamenii care să îi asculte și cum prind pe cineva, îți destăinuie fără rețineri până și cele mai mici detalii sau cele mai mari secrete. 8. Da, s-a întâmplat. Am răspuns deja la întrebarea asta la punctele: 2, 3, 7. :) M-am gândit mult timp dacă să-mi iau din timp și să-ți răspund, deși nici acum nu văd cu ce te ajută răspunsurile mele. Am făcut-o doar din respect. Se pare că ești atotștiutor. Nu e bine să pleci de la premisa asta în viață. Mirela nu e personaj inspirat din viața mea,iar la "Romanul, literatura este experiență de viață." aș putea să-ți dau zeci de exemple prin care să-ți demonstrez că nu este o cerință obligatorie. Nu o mai fac, pentru că sunt sigură că te descurci. Înainte de a încheia, vreau să-ți sugerez ceva: Nu da niciodată sfaturi, ci doar sugestii. Nimeni nu e în măsură să dea sfaturi cuiva care e altfel construit din toate punctele de vedere (social, educațional etc), nimeni nu e atotștiutor. Numai bine!