Comentariile membrilor:

=  Frumos te cânți în vers, înspre Măriile noastre toate!	Dana Lucaci [08.Sep.05 11:08]
"împrăștie sorbul cutiei de vrajă, când, peste baretă,-n castelul cu miere arcușul viorii îl scot ca din coajă de frac strâns la coarda-nserării ce piere" Și cântă menestrelul, la poarta cea păzită de îngeri, acum veghea Celei Sfinte ne îmbrățișează cu o lumină cald-aurie și astăzi, Măriile își iau haina de sărbătoare, cu mir și floare, și se duc înspre apele izvorânde, harul dinspre înalt să coboare. Tu, aici, pleci gândul "la cântecul singur, lumina difuză e abur pădurii, iar frunzele-agale"... Frumos darul tău azi, Daniel! Pentru măriile noastre, pentru talentul tău, un simplu fel de a fi "cand-ela": În imagine, "Minunea", un simbol al Fecioarei Maria veghind peste ape și țărmuri. Drag vouă, Ela (foto: L.N.P:)
=  multumiri de menestrel	Daniel Bratu [08.Sep.05 12:15]
Ela, multumesc, o imagine dintr-o carte cu povesti, ilustrata, uitata in iarba, deschisa la pagina in care domnita (Mara-Maria, fata imparatului Dazur) isi scapa condurul (caleasca gonea, se deschisese usa, in viraj strans) la margine de codru, a atras un greier, acesta incercand sa-si gaseasca scena si culcus in pantoful pictat, cantecul sau s-a stins, odata cu inchiderea si asezarea in raft a cartii, a greierului, biet si imprudent menestrel, un semn de carte, doar, drag tie, multumesc inca o data, atat pentru comentariu cat si pentru imaginea-simbol