| = buna dimineata | pop marius [08.Sep.05 11:30] |
| tu esti totul...vad ca stii asta.dincolo de aceasta simt o descatusare de negatii ce imprima versului forta descoperirii identitatii, angajamentul in exprimarea adevarului despre sine.o poezie scrisa ca expresie a cautarii interioare,frumos colorata de epitete si nuante. | |
| = taios, abrupt, de citit | Iulia Spanu [08.Sep.05 11:34] |
| Virgil, daca spun ca o astfel de poezie mi se invarte pe retina, fara a o fi vazut vreodata, de mult timp, de prea mult timp, ma crezi? Desigur, imaginile folosite sunt ale tale, te recunosc si in acelasi timp sunt unele pe care doar le-as fi intuit. Titlul spune mai mult decat e nevoie despre cum se citeste poezia aceasta. Asa ca plec repede, pentru a nu incalca aceasta conventie, cu felicitari pentru abruptul si taisul acestei poezii. Am o problema cu ultimul vers,nu stiu daca este din cauza celui dinainte care imi pare perfect pentru punctul si usa poeziei acesteia, sau pur si simplu pentru ca e un alt ton aici... daca intelegi ceva din ce-am vrut sa spun, vezi si tu :-) Cu prietenie, Bianca | |
| + Ba, pe mine chiar m-ai atins | Ghinea Nouras Cristian [08.Sep.05 13:16] |
| Nu atingeți cercurile mele! - le spuse la Syracusa bătrânul cărturar ucigașilor săi grăbiți, tineri și sprinteni, care îndeplineau voia istoriei. Era separarea imensă între două lumi, lumea cercurilor elegante, desenate undeva, pe o faleză cu soare mediteranean, și lumea violentă ce săvârșea ritualurile morții cu un soi de excitație morbidă, cu exaltarea distrugerii. Extraordinare imagini, puternice, ne-ai ridicat și ne-ai coborât de câteva ori amețitor, ca într-un montaigne russe, pentru a ne izbăvi în final, cu un fel de șoaptă: "mă destramă tăcerea..." Chiar mi-a plăcut, mi-a mers la inimă, este exact pe gustul meu. Iar "noli me tangere..." ăsta este chiar finalul unei proze pe care am terminat-o recent, dar pe care n-am avut curajul s-o pun pe site. | |
| = frumos | Alina Manole [08.Sep.05 19:14] |
| Interesante imaginile, de apreciat, am reținut în mod deosebit "răni minerale" și strofa a doua cu versul "mă poartă arca în pîntece embrionic". | |
| = "mă destramă tăcerea în fiecare cuvînt" | silvia caloianu [08.Sep.05 19:25] |
| da, de apreciat poezie, numai ca nu am cuvinte acum de justificare a unei stelute, cu toate ca as arbora doua, nu doar una, asa incat sa ajunga mai repede la recomandate. poate ca revin. (spre regret, am o stare acum..."nestare"...) | |
| + În dreptul focului de strajă :) | Florin Andor [08.Sep.05 21:15] |
| ... într-adevăr, nu ești oaspetele mulțumit cu vechiul surâs dăruindu-se mirosului subțire și aspru al toamnei ... îmi pari bolnav de gesturi în lipsa unei femei cu ceai de ierburi și comprese în al cărei guler larg se coc gutuile cu un ceas mai târziu ... anotimpul își caută la tine ultimul adăpost iubind călătorul și respectând setea de libertate ... aș putea să te strig încet pe numele mic, cu un vârf de creion, dar mă tem că nu voi primi decât rânduri (câteva) pe o hârtie albă ... sunetul fântânii de la răscruce (cum l-am auzit eu) îmi aduce aminte de scurgerea atâtor ani sub talpa unei case vechi printre pietrele netrezite de apă ... frumos, frumos glăsuiești ... mă iartă de percepții personale ... la bună citire / veghere :) | |
| = frumos:) | Lory Cristea [02.Oct.05 19:06] |
| ,,mi-am învățat ploile pe de rost de acum mă botează fără să mă spele mă poartă arca în pîntece embrionic mă destramă tăcerea în fiecare cuvînt`` frumos de tot:), ca sa nu mai spun ca titlul este el singur o poezie, felicitari Lory | |
| = mulțumesc tuturor care au citit acest text și celor care l-au comentat | Virgil Titarenco [11.Sep.05 07:33] |
| dragă marius, așa e, uneori mă caut, alteori mă neg, cîteodată mă descopăr, deseori mă surprind... bianca, știi unii chiar cred că eu aș fi poet. sărmanii de ei, nici nu știu că eu nu sînt decît o mulțime de imposibilități, și totuși așa cum insinuezi și tu, poate că aici e un eu poetic despre care nu știm prea multe... cristian, știi chiar îmi era dor să te mai aud, mă bucur să te citesc. uneori mă întreb cum or fi fost vremurile acelea ale lui arhimede sau poate că de fapt totul a fost nu foarte diferit de astăzi, aceeași nemernicie omenească, același geniu, aceeași glorie și aceeași cădere... mulțumesc de trecere alina. deși poate acel "în pîntece embrionic" este nițeluș pleonastic silvia, zîmbesc, sper să fii mai bine astăzi... florin, mulțumesc de semn și de comentariu. scrii excelent. nu știu dacă a meritat textul meu asemenea cuvinte. pe de altă parte nici nu îți dai seama cîte adevăruri ai spus... lory, noi ne-am mai ciondănit. mulțumesc de trecere și de cuvinte. cred că putem începe să ne vorbim și frumos chiar dacă onest... | |
| = Necuvintele profetului | Razvan Dragoi [02.Oct.05 19:06] |
| Despre un profet se poate spune numai ceea ce NU este si iata ca partea cea mai frumoasa e aceea care nu poate fi descrisa.Necuvitele unei lumi care nu are nevoie sa vorbeasca pentru a fi magica. Foarte frumos. | |
| = Mama era rugina din fier. | karla zercicov [16.Sep.05 14:28] |
| Doar o pata alba pe harta lui Noe si o cruce din lemn de balsa. Fluid ca un zbor, Virgil? | |