| = două dintre poeme | Corneliu Traian Atanasiu [05.Nov.11 07:47] |
| îmi plac prin felul delicat în care gîndul alunecă de la sine dintr-un orizont al semnificației în altul. Seceta mare de afară glisează pe nesimțite în uscăciunea dinăuntru. Gutuia din geam din vremurile cînd ulița nu era iluminată în reper tîrziu al celui călăuzit de nostalgie către casă. Nu-i deloc ușor să scrii poeme atît de complexe în simplitatea lor. | |
| = semnificații noi | Claudia-Ramona Codau [18.Nov.11 13:26] |
| Vă mulțumesc mult pentru aprecieri, domnule Atanasiu ! Îmi pare bine că poemele mele reușesc să transmită mesajul dorit, lăsând totodată cititorului plăcerea de a le îmbogați cu semnificații noi. | |
| = Îmi plac toate | Dan Norea [18.Nov.11 13:56] |
| La doua, eventual la a treia citire, fiecare poem spune mai mult decât la prima. Absența lacrimilor din ochii bătrânei se poate datora prea multor lacrimi anterioare, datorate secetei. Ceea ce provoacă o "secetă" (uscăciune) pe obraji. Apusul sângeriu este un fenomen relativ normal. Dar atributul "sângeriu" în loc de "roșiatic", în relație cu ulucile ascuțite, te duce la gândul că soarele a fost rănit. Iată o metaforă atât de bine mascată, încât nimeni nu poate acuza autorul că a încălcat legile haiku-ului. De altfel, am folosit-o și eu, anul trecut dacă nu mă înșel, ceva mai puțin subtil. amurg sângeriu – pe deal vârful unui brad înfipt în soare Cocorul din mâinile fetiței nu poate fi decât unul origami. Dar sintagma "ultimul cocor" îți sugerează ce e mai rău, fără a explicita. Despre gutui și vremurile în care ele sunt unica sursă de lumină, a vorbit Cornel Atanasiu. Sincer, nu mă omor după poemele care vorbesc despre lumina florilor sau a fructelor, nu am suficientă sensibilitate pentru asta. | |