| = Ai carte, ai parte! Așa să fie, oare? | Vali Slavu [15.Nov.11 13:27] |
| Să vezi coincidență! Chiar astăzi le-am dat elevilor un test la limba română, din unitatea "Înțelepciunea populară". Una dintre cerințe era să scrie continuarea unor proverbe. Răsfoindu-le, am observat că la "Ai carte...", un elev a continuat "n-ai parte". Am zâmbit și i-am cam dat dreptate. În vremurile astea adaptăm și noi proverbele. Și tu ai dreptate când spui că dacă ai carte ai parte... de un șef prost. Referitor la fabula ta, îmi place că ți-ai ales personajele cu atenție, inspirându-te din expresii cunoscute (memorie de elefant, șoarece de bibliotecă...). Construcția mi se pare interesantă. E drept că abia după câteva versuri m-am prins că nu respectă o anumită structură. N-am încercat niciodată, chiar sunt curioasă dacă mi-ar ieși ceva. | |
| = actuală | milos petru [15.Nov.11 14:11] |
| Morala spune că acel Ce are multă carte, Desigur, are parte... De-un șef cu mult mai prost ca el. Rodean Stefan-Cornel Reformele de care avem parte, Ne-arată că zicala-ți n-are rost, Că și aceia care nu au carte, În general au șeful mult mai prost. Fabula ta e actuală mai ales acum când nu mai contează pregătirea dacă ai carnet de partid! | |
| = Măi animalule! | Laurentiu Ghita [15.Nov.11 14:02] |
| O altă morală ar fi cea declamată de tov. Iliescu către un intelectual: "Măi animalule!" | |
| = Frumoasă fabulă! | Dan Norea [15.Nov.11 14:04] |
| Cum zicea și Vali, mi-a plăcut că toate cele cinci personaje au fost alese cu mare grijă. De altfel, probabil chiar numărul lor a fost hotărât după ce ai epuizat lista de expresii referitoare la animale. Mi-a plăcut și faptul că, la fel ca mine, ai scris o fabulă după regulile clasice - prozodie inegală, construcție îngrijită, morală care satirizează un aspect social, dar lipsită de poantă finală surprinzătoare. Din păcate, și rezultatele au fost asemănătoare. Ideea generală când trimiți texte la un concurs este nu să te străduiești să creezi texte obiectiv cât mai bune, ci texte care să corespundă așteptărilor juriului. Acum, sincer, fabulele lui Laurone m-au încântat ȘI datorită formației mele de epigramist, nu numai a aceleia de cititor de fabule. Felicitări! | |
| = Răspunsuri | Rodean Stefan-Cornel [15.Nov.11 18:16] |
| Vali, Ba eu cred că respectă o anumită structură (dar una impusă de mine). Adică, introducerea și încheierea sunt sub formă de catrene (identice ca formă), iar cuprinsul este o narațiune versificată, cu rime împerecheate, în ritm iambic și cu măsura versurilor variabilă (pentru a face exprimarea cât mai concisă și pentru a imprima un ritm interior mai alert). Referitor la al doilea aspect din comentariul tău, încep să cred că orice ai încerca ți-ar reuși. Nea Mitru, Ai mare dreptate! Laurone, Ideea ta nu este de lepădat, poate o exploatezi cumva, serios vorbesc! Dane, Ai dreptate (ca de cele mai multe ori); ca o paranteză, apropo de niște "rezultate" de care vorbeai, nu am trimis această fabulă la concursul de la Chișinău. Mulțumesc tuturor pentru lectura atentă și pentru aprecieri. Cornel | |
| = Ce bine / Că viața e o fabulă în sine! | florian abel [15.Nov.11 18:21] |
| Tocmai aceasta este forma clasică a fabulei, așa cum o știm de la Esop, La Fontaine, Alexandrescu, etc. Nu cred că va deveni vreodată desuetă, accesibilitatea formei fiind mai mare și pentru autor și pentru cititor. Sunt de acord cu părerile colegilor mei, singura cârcotcodăceală ce o am ar fi la "un papagal strident de colorat", fiind o asociere evitată întrucât folosim ori "colorit strident" ori "stident colorat", deci ar fi de preferat înlocuirea cu "extrem de colorat". Ar mai avea un șpiribanț formularea "și un papagal colorat strident / care repetă ca un repetent..." dar mă rog, fabula accesează un limbaj mai simplu, evitând abțibildurile. Oricum, mi-a plăcut enorm și am hotărât să încerc și eu fabula, până acum am evitat cu succes. Același, F. | |
| = Filozofări și cârcotcodăceli | Rodean Stefan-Cornel [16.Nov.11 09:06] |
| Floriane, ești un mare filozof! Ai dreptate că viața este o fabulă în sine, dar din păcate (sau din fericire?!), de cele mai multe ori, dacă ne referim la viața unui om (nu la viață în general) morala fabulei se înțelege doar de către urmași, după ce individul respectiv a încheiat toate conturile pe lumea asta... Referitor la "strident de colorat" nici mie parcă nu mi-a sunat prea bine (deși înțelesul lui "strident" referitor la culori este "bătător la ochi", iar "bătător la ochi de colorat" parcă este în regulă. O să caut ceva, tot cu sensul de "strident" (nu "extrem") deoarece papagalul este invocat (apropo de comportamentul uman) mai ales în două ipostaze ("repetă ca un papagal", sau "este îmbrăcat ca un papagal", adică având haine strident colorate). Mulțumesc pentru lectura atentă, mi-ai fost de folos cu "cârcotcodăceala" ta. Cornel | |