Comentariile membrilor:

=  Da, o poveste cu cap, adică scrisă cu cap	Vali Slavu [20.Nov.11 06:41]
De doi ani, îmi tot încerc norocul la concursul „Ion Creangă”. De fiecare dată mi s-a spus că am fost aproape de podium. N-am reușit, până acum, să citesc decât o singură poveste premiată și chiar îmi doream să văd cam ce povești sunt pe gustul juriului. Am dat acum de povestea dumneavoastră, care observ că a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. Am citit-o cu interes și am ținut să las un semn de lectură. E o poveste mai altfel, originală, dar care respectă cerințele unei scrieri pentru copii. Însăși formula de început denotă originalitate. Captarea atenției este asigurată încă din prima frază iar succesiunea întâmplărilor menține curiozitatea trează, până la final. O, dar ce final! Povestea are umor (expresii precum „râgâi de se cutremurară și ouăle de sub cloști” sunt dovezi ale imaginației autorului), sunt ironizate defecte, numele sunt ingenios alese. Se are în vedere și latura educativă, chiar dacă aspectele moralizatoare sunt presărate subtil, așa ca pentru niște copii deștepți. Felicitări! Le voi citi elevilor mei povestea. Ce mă fac, însă, dacă mă întreabă ce înseamnă „căprioară virgină” sau unde avea băiatul păduchi dacă n-avea cap?
=  Răspuns dlui Vali Slavu	Cirstea Nicolae [20.Nov.11 14:16]
Participarea mea la concurs se dtorează unei provocări. Fiica mnea, care scrie binișor la cei 13 ani ai ei, m-a provocat la scris și la a concura în aceeași competiție. Inițial am refuzat, gândind că un concurs de povești se adresează în speță copiilor, dar tot ea, fiica mea, mi-a replicat că Ion Creangă era adult când a creat minunățiile lui veșnice. Mai mult, invitația organizatorilor a fost cât se poate de explicită, ca fiecare individ ce cochetează cu scrisul (evit voit sintagma de scriitor), indiferent de vârstă, poate intra în concurs. M-am lăsat provocat și... am câștigat! Am fost bucuros și uluit deopotrivă fiindcă niciodată n-am abordat stilul. Apoi, am avut parte și de un supliment la bucuria câștigării marelui premiu, respectiv căldura oamenilor de la Bojdeucă, organizatori ai evenimentului. Spun asta pentru că și fiica mea a câștigat un premiu și atunci am ținut morțiș să fim prezenți la festivitatea de premiere. Niște oameni cu adevărat minunați! Pentru sintagmele "cu cântec", aveți dispensă de la mine să folosiți "tinere căprioare" în locul "virginelor" și "purici" în locul încăpățânaților de păduchi ce s-au hotărât să paraziteze un om descăpățânat de soartă și neam... Altfel, în măsura în care am înțeles că și dvs. scrieți, mi-ar plăcea să vă citesc. Am să caut scrierile postate pe site, eu fiind nou venit în zonă. Dacă nu contravine regulilor, mi-ar plăcea să discutăm și direct, pe mess ori FB. Nu știu ce vârstă au elevii dvs., presupun că sunt la gimnaziu, dar dacă zicerea mea directă încă îi inoportunează, sunt sigur că le-ar plăcea scrierile cuminți ale prințesei mele. Cu deosebită considerație, [email protected]
=  Scuze dnei Vali Slavu	Cirstea Nicolae [23.Nov.11 06:36]
Vizitându-vă pagina personală, cu intenția de a citi câte ceva din cele postate de dvs. am sesizat că nu sunteți domnul Vali ci doamna Vali Slavu. Sper să-mi scuzați scăparea...
=  Feedback	Vali Slavu [28.Nov.11 14:18]
Am citit povestea, vineri, la ora de lectură. Ca o paranteză, începând din acest an școlar, s-a introdus săptămânal o oră de lectură, în care se pune accent pe înțelegerea și pe analiza textului citit (text care nu trebuie să fie obligatoriu un text literar; am citit până acum și ce scrie pe ambalajele produselor alimentare, de exemplu). Cu alte cuvinte, copiii trebuie învățați să înțeleagă ceea ce citesc, pentru a combate așa-numitul analfabetism funcțional. Revenind la „Povestea cu cap”, după ce au citit-o, au completat o fișă în care au notat impresiile de lectură, au scris un proverb potrivit (de exemplu „Unde nu-i cap, vai de picioare!” sau „Cap ai, minte ce-ți mai trebuie?”) și au ilustrat o secvență din poveste. Spre exemplificare, vă prezint două fișe de lectură. Consider că pentru un compunător de povești e important să afle cum îi sunt primite creațiile de cei pentru care sunt scrise. „Mie mi-a plăcut cel mai mult partea în care băiatul a ieșit cu prințesa de mână iar călăului i-a venit o idee și a spus: „Mai am o singură încercare!”. Deși mi-a plăcut foarte mult această parte, mi-a mai plăcut și partea în care măcelarul i-a pus, în loc de cap de om, cap de porc și cap de câine, băiatului.” (Eliza) „Pe mine m-a impresionat partea când i-a pus băiatului fără cap un cap de câine; a fost și un pic amuzant. Aproape toate părțile mi-au plăcut din acea poveste. Mi-a plăcut povestea, sper să o mai aud sau s-o văd sub formă de film. A fost amuzant și la sfârșit, pentru că băiatul era fără cap și fata cu două capete. A fost chiar foarte frumoasă povestea, mi-a plăcut. Au fost părți frumoase, altele amuzante. Mă mir cum de trăia băiatul fără cap.” (Roberta) (Eu nu mă mir; în povești e posibil orice!)
=  Mulțumesc de feedback	Cirstea Nicolae [28.Nov.11 16:20]
Stimată Doamnă, mi-ați înveselit ziua și vă mulțumesc pentru asta. Copiii, în drăgălășenia lor, au apreciat senzaționalul. Era firesc să fie așa. Faptul că i-ați pus să se întrebuințeze pe marginea poveștii mele mă încântă. Cercul cititorilor mei s-a lărgit și probabil se va mai lărgi dacă și părinții micuților vor avea disponibilitatea de a citi. Povestea mea, așa cum bine ați sesizat, se adresează deopotrivă copiilor și adulților. Aceștia din urmă ar înțelege mai bine povestea mea. Mulțumesc, încă o dată. Îmi dați curaj.